Enigma Otiliei, Volumul al II-lea

Autor(i): G. Calinescu Editura: Albatros Ce este Enigma Otiliei (1938), dacă nu un roman comic? Dându-ţi impresia unei jucării perfecte, de şuruburi şi arcuri, care de la prima declanşare a mecanismului merge ca un ceasornic, epicul apare aici prea pur, prea tehnic, fără altă motivaţie decât gratuitatea sa estetică prea evidentă; această tehnică pură ca un joc se aplică însă pe un material realist, instabil ca însăşi viaţa şi totuşi captat, încorsetat de recea voluptate a autorului. Stilul a fost redus la funcţia comunicării directe, elementele artistice ale prozei au dispărut - la un scriitor atât de bogat în valori imagistice, vădite şi în romanul anterior, Cartea nunţii (1933) -, resorturile psihologice înseşi rămânând ascunse (dar cu rezultate precise) în materialitatea faptică, schematizată, esenţializată până la caricatură -o caricatură încă romantică. Enigma Otiliei nu te angajează afectiv, nu te absoarbe într-o altă realitate, care să anuleze pe a ta proprie, ci te atrage, te amuză, te farmecă, te subjugă estetic, îţi dă o plăcere pur intelectuală, gratuită, ludică [...]
J. Negoiţescu