ERASMUS DIN ROTTERDAM (Tradus In Limba Franceza de NICOLAS GUEDEVILLE)

"LES COLLOQUES D'ERASMUS" de ERASMUS DIN ROTTERDAM (Tradus In Limba Franceza de NICOLAS GUEDEVILLE), "CONFERINTE ERASMUS", 1720, Leiden (Olanda), Exemplar Rarisim In Limba Franceza, Bogat Ilustrat (Gravuri de Epoca!), In Format MEDIU (Dimensiuni: 17cm. x 10,5cm.), In Coperta Veche de Epoca (Complet Piele, Prima Coperta Desprinsa din Blocul Cartii!), Stare de Conservare: FOARTE BUNA! ERASME & GUEUDEVILLE NICOLAS LES COLLOQUES D'ERASMUS (Conferinte Erasmus), Traducere In Limba Franceza de NICOLAS GUEDEVILLE, 1720, Leiden (Olanda), Fiu nelegitim al preotului Roger Gerard, Erasmus frecventează școlile severe ale ordinelor monahale din Deventer și s'Hertogenbosch iar, după moartea tatălui său, intră în mănăstirea ordinului augustinian din Steyn, în apropierea orașului Gouda. După ce a devenit preot în anul 1492, lucrează ca secretar al episcopului din Cambrai, care îl trimite la Paris, unde începe studiul teologiei și filozofiei scolastice. În acest timp, dezvoltă tot mai mult o atitudine critică față de rigiditatea dogmelor religioase și obține dispensa de viață în mănăstire, consacrându-se studiului limbii și filozofiei grecești clasice. Începând din anul 1499, întreprinde numeroase călătorii în Franța, Anglia, Italia și Elveția unde intră în contact cu cele mai importante centre și personalități culturale ale timpului, ține lecții și conferințe, are posibilitatea să studieze vechi manuscrise. În Anglia cunoaște pe Thomas Morus și predă la Universitatea din Cambridge, în Italia devine prieten cu tipograful și editorul venețian Aldo Manuzio iar Universitatea din Torino îi decernează titlul de Doctor în Teologie. În anii 1514-1521 trăiește în Basel (Elveția), părăsește însă orașul în timpul reformei lui Ulrich Zwingli, revine mai târziu la Basel, unde își sfârșește zilele la 12 iulie 1536. La Pierre Vander & Boudoin Janisson Vander, în Leiden 1720, in-12 (9,5x17cm), Tomul I, 62 + 272 pagini și Tomul II, 4 + 192 pagini, Doar Doua Tomuri (Din 6 Tomuri, Editie Completa!) Ediția originală a traducerii lui Nicolas Gueudeville, căutată în special pentru ilustrarea sa în prima ediție a celor 55 de figuri pe jumătate, nesemnate, în genul lui Romain de Hooge sau Harrewyn (Cohen, 347). Un Frontispiciu de Schinove și o vignetă mare cu brațele lui Frederick de Gloucester, prințul din Hanovra. Paginile de titlu în roșu și negru. Piesele de titlul în roșu de maroc și roșii în marocco tawny. Les Colocviile sunt o lucrare mixtă, nu doar o adaptare ca cele mai multe traduceri ale secolului al XVIII-lea, ci o recreere pe măsura obiectivelor lui Guedeville. Colloquia Fammiliares sau interviuri familiare reprezintă o serie de dialoguri cu personaje foarte variate, destinate să reprezinte comedia umană cu o intenție didactică reală din partea autorului: didacticismul limbajului și moralității. C ' este întreaga societate a secolului al șaisprezecelea care se rotește în aceste dialoguri cu un slogan pentru toți: nebunia oamenilor. Aubrey Rosenberg și, în ultima vreme, Paul Smith au examinat traducătorul de stil al lui Gueudeville și principalele sale trăsături: amplificarea, modernizarea, oralizarea. Ca regulă generală, traducerea este de două ori mai lungă decât originalul, adăugirile constând în esență din linii de umor și de glume care accentuează banterul, unui cititor popular care nu citește neapărat limba latină. S-au semnalat aluzii la știri: traducătorul nu uită că este și jurnalist și că va rămâne probabil să fie găsit dacă vrem să analizăm cu mai multă precizie domeniul politic al anumitor alegeri. Modernizarea necesită, de asemenea, utilizarea vocabularului popular și invenția unor neologisme plăcute. Introducerea oralelor, cum ar fi interogativele care iau partea cititorului, în cele din urmă rezultă dintr-o atenție deosebită a lui Gueudeville la genul textelor pe care le traduce. El este astfel sensibil la teatralitatea implicată de declarații. În același fel, din prefața colocviilor sale, îi cheamă cititorii: "Vrei să adâncim puțin Matter? Faptul rămâne că traducătorul dorește să fie foarte respectuos și credincios față de opera lui Erasmus, după cum o demonstrează numeroasele piese introductive despre autor, dar dorea mai presus de toate să se amuze prin învățătură, în conformitate cu spiritul secolului său, iar rezultatul pare să fie la par, deoarece materialul filozofic și moralist al acestor dialoguri este întărit de o prospețime de ton și de un banter de care este responsabil Gueudeville.