Exil si rivalitati. Principele Nicolae

Exil si rivalitati. Principele Nicolae pune în prim-plan complexitatea relatiilor principelui cu regina Maria, dar mai ales cu fratele sau, Carol, în momente esentiale din istoria dinastiei, petrecute dupa moartea regelui Ferdinand. Nicolae va lua drumul exilului în 1937, prin plecarea definitiva din România, fiind exclus din familia regala de regele Carol din cauza casatoriei morganatice cu Ioana Doletti. Noua configuratie politica creata dupa izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial i-a zadarnicit orice încercare de a reveni la Bucuresti. Aceasta perioada însa îl va pune în situatii interesante de viata, prin contactele cu diplomatii Aliatilor acreditati la Berna sau prin întâlnirile cu unii membri ai familiei regale spaniole aflati în Elvetia, dar si cu diplomati români care informau Bucurestiul despre activitatile princiare. Instalarea regimului comunist în România determina o noua etapa în configurarea emigratiei.\r\n\r\nExistenta în exil a doi regi si a unui fost principe regent între 1948-1953 a dus la repozitionari si noi aliante. S-au conturat doua orientari principale ale emigratiei în jurul celor doi regi, a treia fiind \"gruparea nicolaista\" la care aderasera vechii sai sustinatori sau nemultumitii, având deopotriva legaturi cu Liga Românilor Liberi sau alte organizatii ale exilului din Paris, Madrid, Roma, Freiburg. Desi lupta în emigratie pe parcursul anilor a încetinit, Nicolae a continuat sa ramâna o figura distincta a familiei regale în relatiile cu refugiatii români. Principele Nicolae avea un caracter ferm, iar spiritualitatea si manierele sale creionate de educatia britanica au creat o buna impresie în cercurile înaltei societati europene. Chiar daca nu a mai revenit în tara natala, a cautat sa sprijine comunitatile întâlnite, iar cultura o vedea ca mijloc eficient de propaganda în timpul Razboiului Rece.\r\n\r\nDiana Mandache\r\n