Fara sa ajungi vreodata in virf, Paolo Cognetti

Cind implineste patruzeci de ani, Paolo porneste intr-o calatorie in Himalaya, in regiunea Dolpo, alaturi de doi prieteni de aceeasi virsta. Expeditia lor este mai mult decit un periplu printr-un loc aspru, maiestuos si inca ferit de tumultul lumii contemporane. E in primul rind un parcurs initiatic, o redescoperire a sinelui, ce uneori seamana teribil cu un pelerinaj. Paolo porneste la drum avind in rucsac cartea cult a lui Peter Matthiessen, Leopardul de zapada, si strabate aceleasi locuri ca mentorul sau disparut, fiind framintat de aceleasi intrebari si confruntat cu aceeasi maretie a Himalayei. Aici, in Dolpo, in aerul taios al inaltimilor, cei trei prieteni, insotiti de un grup de localnici, isi redescopera sufletul. Frigul, boala, intilnirile cu calugarii budisti sau cu satenii din regiune, legaturile subtile care se creeaza intre cei trei prieteni si tovarasii lor nepalezi sint descrise de autor intr-un ritm alert, ce nu ocoleste explorarile profunde ale propriei constiinte. Dar de ce sa urci un munte fara sa ajungi vreodata in virf? Pentru ca, spune Cognetti, drumul e mult mai pretios decit piscul. Caci cine a vazut sacrul Kailash de pe creasta neprihanita a Muntelui de Cristal?

„Jurnalul lui Cognetti e o kora tibetana, o calatorie aparent intortocheata spre destinatie, ce reprezinta de fapt un ritual neintrerupt al tacerii si al singuratatii celei mai depline... Fara sa ajungi vreodata in virf. Calatorie in Himalaya ne face sa ne identificam cu acel loc, perceput in lumina explorarii autentice, unde natura si oamenii din jur modeleaza spiritul calatorului care le contempla pe toate si cade sub vraja lor, a fortei lor invincibile.” (Il Messaggero)

„Paolo porneste la drum cu scopul de a se apropia de Tibetul real, de-acum inglobat de China si anulat oficial, dar si din motive personale, vrind sa-si ia astfel ramas-bun de la «regatul pierdut» al tineretii odata cu implinirea virstei de patruzeci de ani.” Esquire (Italia)

„Printre oi albastre si leoparzi nevazuti, Cognetti face o calatorie in sinul poeziei aspre a naturii.” (la Repubblica)