Femeia, eterna poveste - D. I. Atanasiu

  ...invatatorul isi scoase din desaga lui taraneasca pachetul si mi-l lasa pe masa.
Curand a plecat.
Ramas singur, crede-ma, iubite domnule Delafras, ca m-am apropiat cu emotie si neliniste de pachetul acela. Am taiat sforile, am rupt pecetile de ceara rosie...
Doua zile n-am iesit din casa, ci am citit, cuvant cu cuvant, manuscrisul acesta, scris asa de marunt si nervos.
Pe mine m-a interesat nespus de mult.
Acum, la randul meu, ti-l incredintez d-tale, in nadejdea ca vei fi de aceeasi parere cu mine, ca merita sa fie publicat in editura d-tale ca opera postuma poate, a unui necunoscut, a unui strain si a unui pribeag, cum o fi fost in chinuita lui viata, autorul manuscrisului.