Feragus - Honore de Balzac

Pe vremea Imperiului, la Paris, au träit treisprezece bärbati
stapâniti deopotrivà de aceleasi sentimente, deopotriva dàruiti cu o
energie indeajuns de mare pre a ramâne credinciosi aceluiasi gând.
indeajuns de cinstiti intre ei pentru a nu se trada niciodatà, chiar si
atunci când interesele lor se intâmpla sã fie potrivnice, indeajuns de
iscusiti in treburile lumesti pentru a sti sà finà ascunse legäturile sacre
care-i uneau, indeajuns de puternici pentru a se ridica deasupra tuturor
legilor, indeajuns de cutezätori pentru a indrázni orice si indeajuns
de norocosi pentru a izbândi aproape totdeauna in planurile lor;
alergând dupa cele mai mari primejdii, dar tainuindu-si infrângerile;
necunoscând ce-i frica si netremurând nici înaintea Domnului, nici
inaintea cálaului, nici inaintea nevinovatiei; acceptându-se toti asa
cum erau, fàrà sã ia in seamà prejudecätile sociale; criminali, farà
indoialà, dar, hotärât, remarcabili prin câteva dintre insusirile care
alcätuiesc pe marii barbati, si nerecrutându-se decât dintre, oamenii de
elità. In sfärsit, ca sá nu lipseascà nimic din intunecata si misterioasa
poezie a acestei istorii, cei treisprezece insi au ramas necunoscuti, desi
au intruchipat cele mai ciudate idei pe care le sugereazà inchipuirii
fantastica putere gresit atribuità vreunui Manfred, vreunui Faust,
vreunui Melmoth si, astazi, nu mai stiu unul de altul, sau cel putin nu
se mai intalnesc.