Te îndemn să te privești în oglindă!
Analizează-ți chipul, felul în care îți porți părul și tiparul
imprimat pe tricoul tău. Apoi, privește în jur și zăbovește cu
gândul asupra a tot ceea ce te înconjoară – colțarul muștariu,
tabloul de pe perete, mașina parcată în fața casei. Continuând
exercițiul, imaginează-ți acum de care dintre aceste elemente
constitutive ale universului tău confortabil te-ai putea lipsi. Și
întreabă-te totodată și dacă, renunțând la ele, ai mai fi tu
însuți! Iar ce înseamnă să „Fii tu însuți” aflăm din paginile
cărții scrise de Luca Tortolini și ilustrate de Marco Somà.
Personajul principal al cărții ar putea fi catalogat drept o
„celebritate”. Aceasta locuiește într-o casă mare lângă ocean, iar
oamenii stau la coadă pentru a o vedea, râvnind să fie în pielea
ei. Departe de a avea o clipă liberă, celebritatea este mereu
urmărită, pentru a fi protejată de ceilalți, pentru a i se acorda
ajutor, pentru a i se ține companie. Mai mult decât atât, ea nu
poate mânca ce-și dorește, nu se poate îmbrăca cum îi place și
trebuie mereu să țină seama de fotografi și ziariști. Prins în
învălmășeala consolidării imaginii publice, personajul jinduie la
viața de dinainte. O întâmplare nefericită, care nu i-a lăsat răgaz
nici pentru a-și lua rămas-bun, l-a privat de tihna vieții aproape
de familie. Gustul succesului nu este cel imaginat, iar prețul
faimei este unul greu de plătit, dar ce se mai poate face acum?
Așadar, povestirea concepută ca omagiu adus vestitului King Kong nu
insistă asupra aspectelor pozitive survenite în urma prestigiului,
ci trasează o delimitare clară între esență și aparență, între
celebritatea ca statul social și simțămintele beneficiarului ei.
Spoită orbitor, faima alterează percepția privitorului,
determinându-l să-și închipuie că ceea ce se petrece dincolo de
paravan este trăirea unui basm. Pe de altă parte, aceasta confiscă
libertatea persoanei celebre, condiționând-o neîncetat. În această
lume superficială, resortul care mână acțiunile individului este
menținerea imaginii publice între anumite standarde prevăzute
într-un contract. Dincolo de învelișul găunos, succesul este
precedat de vorbe mieroase, laude și muncă de convingere, iar
parcursul este îngreunat de muncă neostoită, sacrificiu, compromis
și multă singurătate. Alienat și prins între chingile unei lumi
care configurează personalitatea în funcție de moment, personajul
principal renunță la tot și se întoarce acasă, pentru a redeveni el
însuși. Pentru a fi, pur și smplu, Ughm. Din acest punct de vedere,
acasă reprezintă spațiul protector care-i permite individului să
fie, în răspăr cu societatea care îl obligă pe acesta să pară.
Scrisă la persoana întâi, narațiunea creează impresia unui jurnal,
permițând lectorului să se identifice cu trăirile protagonistului.
Din această perspectivă, „să fii tu însuți” devine o condiție
fundamentală pentru pacea și echilibrul lăuntric, în orice context.
În fond, nu accederea la celebritate este nefastă, ci neputința
individului de a se păstra fidel propriilor valori și credințe,
pierzându-și astfel identitatea. În plus, morala din subsidiar este
recognoscibilă și în mesajul ilustrațiilor lui Marco Somà –
stranietatea personajului principal, schizoid adoptat de o
societate cu care este incompatibil, este anulată în ultimele
imagini, acestea redându-i lui Ughm statutul firesc.
