Fiica Ceasornicarului, Kate Morton - Editura Humanitas Fiction

Romanele scriitoarei australiene Kate Morton s-au vandut in 11 milioane de exemplare in 42 de tari, fiind traduse in 34 de limbi. Bestseller New York Times • bestseller Sunday Times • #1 bestseller Australia • #1 bestseller Canada • carte nominalizata la Indie Book Awards 2019, Australia In vara anului 1862, artistii din Fratia Magenta insotiti de muzele lor vin sa creeze si sa se bucure de libertate la Birchwood Manor, casa mult iubita a lui Edward Radcliffe de pe malul Tamisei. Edward e cel mai stralucit dintre ei, cel mai entuziast, cel mai hotarat sa sfideze prejudecatile epocii. Dar in scurta vreme o femeie este impuscata, o alta dispare, iar o nepretuita bijuterie de familie este de negasit. Viata si cariera lui Edward sunt distruse, iar el rataceste in haul adanc al disperarii. O suta cincizeci de ani mai tarziu, Elodie Winslow, o arhivista londoneza, da din intamplare peste o geanta veche, in care gaseste carnetul de schite, dupa toate aparentele, al unui pictor victorian si fotografia unei tinere de o frumusete aparte. Printre desenele din carnet, unul anume ii atrage atentia: o casa cu doua frontoane, asezata la cotul unui rau, ce i se pare neobisnuit de familiara. Care e legatura ei cu Birchwood Manor? Si de ce simte ca femeia din fotografie are ceva sa-i transmita? Pentru a raspunde acestor intrebari, Elodie va trebui sa asculte vocea martorului uitat de toti: Birdie Bell, fiica ceasornicarului. Traducere si note de Sinziana Dragos Fragment din romanul "Fiica ceasornicarului" de Kate Morton: "Elodie statea la fereastra apartamentului ei, cu voalul mamei sale pe cap, privind cum raul isi croia linistit drum spre mare. Era una dintre acele dupa-amiezi rare, perfecte, cand aerul este patruns de mireasma de bumbac si fan cosit si mii de amintiri din copilarie sclipeau in lumina care se prelungea inca. Dar ea nu se gandea la copilarie. Pippa nu se zarea nicaieri pe High Street. Trecuse o ora de cand o sunase si de atunci nu mai fusese in stare sa faca nimic. Prietena ei refuzase sa-i spuna mai multe la telefon, insistand doar ca era important, ca avea ceva sa-i dea. Vorbea precipitat, aproape fara rasuflare, ceea ce era la fel de neobisnuit ca si pornirea de a veni la ea acasa, in Barnes, sambata seara. Dar, dupa cat se vedea, nimic nu era normal in weekendul acela. Nimic nu fusese normal de cand daduse peste cutia de arhiva la serviciu si dezgropase carnetul de schite si fotografia. Femeia in rochie alba. Tip continuase toata dimineata sa nege ca ar fi stiut ceva despre ea, devenind tacitum cand Elodie a insistat. A scos-o din atelier cat a putut de repede, pretinzand ca era tarziu si trebuia sa-si deschida magazinul si ca, da, da, desigur va veni la nunta ei. Dar reactia lui a fost foarte graitoare. O recunoscuse pe femeia din fotografie. Si, mai important, desi Elodie nu era sigura cum se legau, reactia lui dovedea ca exista o legatura intre cele doua, caci Tip recunoscuse si casa din desen. Locuise acolo cu familia cand era mic. Dupa ce fusesc data afara, Elodie se intorsese direct in Strand, la birou. A introdus codul folosit in weekenduri si a intrat. Era intuneric si mai rece ca de obicei in subsol, dar nu a ramas mult timp."