Florin Mugur - Convorbiri cu Marin Preda, 1973

Autor: Florin Mugur Titlu: Convorbiri cu Marin Preda (cu autograful autorului) Editura: Albatros An de aparitie: 1973 Nr. pagini: 241 Format: 13 x 20 cm Coperti: brosate Carte in limba: romana Stare: buna Am recitit deunăzi o carte intitulată “Florin Mugur – Convorbiri cu Marin Preda” (Ed. Albatros, 1975), nu grozav primită, din câte îmi amintesc, de critica literară a vremii, relevantă însă prin răbdarea marelui scriitor (venit într-o împrejurare şi la Craiova la Clubul ziariştilor şi scriitorilor) de a purta un interviu-maraton cu intervievatorul său, redactor pe atunci la revista “Argeş”. Un scriitor de ţinuta marelui Marin Preda, înzestrat cu înaltă şi calmă înţelepciune, deloc în bune toane tot timpul, propice comunicării, adică mărturisirii de bună voie a unor lucruri esenţiale despre sine şi ceilalţi, se regăseşte totuşi, acasă, pe strada Doctor Herescu, în Cotroceni, în constantă predispoziţie. Pentru nu puţini, stare aproape imposibilă. Ilie Moromete nu este cum s-au obişnuit să creadă cei care chiar au citit “Moromeţii”, Marin Preda, ci exact ceea ce scriitorul nu putea să fie. Aşadar, nu o transpunere, ci un ideal. Interesant poate părea şi faptul că Mihail Sadoveanu, care nu prea îi suporta pe debutanţi, şi-a exprimat cu glasul său moale şi uneori înţelept nemulţumirea asupra stilului marelui romancier, acuzându-l că “stâlceşte limba“. Şi acum o confesiune a lui Marin Preda: «Am fost odată, prin 1950, într-un sat de lângă Buzău, mă trimisese revista „Contemporanul”. Era într-o vară. Am stat acolo cam vreo lună şi am văzut un seceriş şi un treieriş. Îmi aduc aminte că satul se numea Căldărăşti. Ei bine, volumul doi din „Moromeţii” are la bază această lună petrecută acolo (…). Când am scris „Moromeţii”, volumul doi, a trebuit să arăt aproape tot ce s-a petrecut pe aria aceea, am trecut în carte toate întâmplările. De acolo vin». Mircea Canţăr