Foto originala , Harry Brauner , Nadine Crainic , Medi Dinu , Stephan Roll

Dosar neidentif. Dimensiuni : 8,7 x 6,5 cm , fotografie originala .Margareta Wechsler „Medi” Dinu (n. 17 ianuarie 1909, Brezoi, – d. 18 iulie 2016, București ) a fost o pictoriță română de origine evreiască. S-a născut în Brezoi, județul Vâlcea, fiica contabilului evreu, Daniel Wechsler, și a violonistei Amalia Hirschfeld, care studiase vioara la Conservatorul din Cluj. Din cauza Gărzii de Fier, la vârsta de 8 ani, este obligată să părăsească orașul natal Brezoi, iar în următorii ani locuiește în mai multe orașe: București, Târgoviște, Cluj, Oradea, Râmnicu Vâlcea. A scăpat de deportari datorită legii care a interzis deportarea veteranilor de război, iar tatăl ei luptase în Primul Război Mondial.Medi își desfășoară studiile, absolvă Institutul de domnișoare Choisy-Mangâru din București și vorbește în patru limbi: română, germană, maghiară și franceză. Încurajată de profesorul de artă, pictorul Costin Petrescu, artista își continuă studiile la Academia de Belle-Arte, avându-i ca profesori pe Jean Alexandru Steriadi și Ipolit Strâmbu. În același timp, studiază la Facultatea de Matematică cu Dan Barbilian și la Facultatea de Filosofie, sub conducerea lui Dimitrie Gusti și Nae Ionescu.A debutat în 1932, la Salonul Oficial de Alb și Negru din București cu un autoportret. Un atelier de pictură organizat la Balcic, în 1934, avea să îi ofere teme ale unei viitoare expoziții, care redau peisaje din paradisul de la malul Mării Negre. În perioada 1934 -1939, a pictat la Balcic și tot aici, intră în contact cu mari nume ale picturii românești, precum Iosif Iser, Nicolae Dărăscu, Lucian Grigorescu, Victor Brauner, Gellu Naum, Sașa Pană, Geo Bogza. La Balcic face cunoștință și cu ziaristul și poetul avangardist Gheorghe Dinu (Stephan Roll, 1903—1974), care devine soțul ei. În 1939, primarul din Balcic, Octavian Moșescu, o invită să-și expună lucrările alături de alți artiști din școala orașului. După cel de-al doilea război mondial, Partidul Comunist Român îi interzice să-și publice lucrările și începe să lucreze ca profesoară la o școală evreiască din București. Între anii 1940 și 1986, Medi călătorește și lucrează în diferite orașe din România, Bulgaria și Franța. Operele ei rămân, în mare parte, necunoscute până în 2003, când revine la viața artistică și participă la expoziția Seniori ai picturii românești contemporane din București unde primește aprecierea criticilor de artă. La 8 martie 2016, de Ziua Internațională a Femeii, artista de 107 ani participă la vernisarea expoziției cu lucrări personale de pictură intitulată Vârstele Tinereții la Centrul Cultural Casa Artelor din București. Numeroase lucrări sunt în muzee și colecții, cum ar fi: Muzeul de Artă din Constanța, Muzeul de Artă din Tulcea, Muzeul de Artă din Râmnicu Vâlcea, colecția Bibliotecii Metropolitane Mihail Sadoveanu din București, colecția Memorialului Eminescu din Ipotești, colecții particulare din România, Bulgaria, Franța, Israel, SUA.