Fotografie cu autograf, Colonel Paul Teodorescu, viitor General, catre Slt. Mastocan, 1932

D verde. Dimensiuni efective : 18 x 12 cm. Paul Teodorescu (n. 28 iunie 1888, Bacău – d. 17 ianuarie 1981, Mănăstirea Dintr-un Lemn, județul Vâlcea) a fost un general român, membru corespondent (1938) al Academiei Române. S-a născut la 28 iunie 1888, în familia unui ofițer din Bacău care luptase în Războiul de Independență de la 1877. Mama lui era de viță nobilă, descendentă a familiilor Sturdza (după tată) și Rosetti (după mamă). Colonelul adjutant Paul Teodorescu a fost comandant al Academiei Militare din București (1936-1937). De asemenea, a fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 20 decembrie 1936. A fost înaintat la gradul de general de divizie cu începere de la data de 8 iunie 1940 . Generalul Paul Teodorescu a deținut următoarele funcții politice: Subsecretar de Stat la Ministerul Apărării Naționale în guvernul Gheorghe Tătărescu 17.11.1937 - 28.12.1937 Subsecretar de Stat la Ministerul Apărării Naționale în guvernul Octavian Goga 28.12.1937 - 10.02.1938 Subsecretar de Stat la Ministerul Apărării Naționale în guvernul Patriarhului Miron Cristea 10.02.1938 - 30.03.1938 Ministrul Aerului, Marină în guvernul Patriarhului Miron Cristea 30.03.1938 - 01.02.1939 Ministrul Aerului, Marină în guvernul Patriarhului Miron Cristea 01.02.1939 - 28.09.1939 Ministrul Aerului, Marină în guvernul Constantin Argetoianu 28.09.1939 - 23.11.1939 Ministrul Aerului, Marină în guvernul Gheorghe Tătărescu 24.11.1939 - 11.05.1940 Atașat militar la Lisabona, Madrid și Londra. Posesor al brevetului nr. 50 de ascensiune pe Mont Blanc. Absolvent al Școlii Speciale Militare de la Saint-Cyr, unde a fost coleg cu Charles De Gaulle. Membru al Legiunii de onoare. Deposedat de regimul comunist de casa din Domenii, după o decadă de muncă silnică la Canal, a trăit până spre sfârșitul anilor '60 într-un subsol, ajutat de familie și de pensia fostei sale guvernante. Pregătindu-și în 1968 vizita în România, Președintele De Gaulle a cerut să-și vadă fostul coleg. În câteva zile regimul i-a repartizat Generalului Teodorescu un apartament în Drumul Taberei și i-a instituit o pensie. Și-a petrecut ultima parte a vieții voiajând foarte mult prin țară, odihnindu-se la Mânăstirea Dintr-un Lemn unde și-a pregătit singur mormântul, și planificând un doctorat în istorie la Universitatea din București. Nu a mai avut timp să-și pună planul în aplicare. Medalia Legiunii de Onoare, dispărută o dată cu confiscarea casei, nu a fost regăsită. Fostul lui conac de la Joița este o ruină.