Specificatii
D verde. Dimensiuni efective: 17,5 x 12 cm; dimensiuni cu passe -
partout: 29 x 21,5 cm. Ludovic Mircescu (n. 1872 - d. 1929) a fost
un politician și general român. A fost decorat cu Ordinul „Mihai
Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Brigada 2 Roșiori
în Bătălia de la Oituz, din anul 1917. În perioada 1918-1919,
generalul de divizie Ludovic Mircescu a îndeplinit funcția de
comandant al Jandarmeriei Române . Apoi, în perioada 30 martie 1926
– 3 iunie 1927, a fost ministru al apărării naționale. După
Războiul de Reîntregire și înfăptuirea României Mari, la Cernăuți,
în capitala Bucovinei, care a revenit la trupul țării prin decizia
delegaților întruniți la Congresul General al Bucovinei , unde s-a
votat unirea necondiționată a Bucovinei, în vechile ei hotare , ,
s-a ridicat un monument spre cinstirea celor care s-au jertfit
pentru împlinirea idealului sfânt al Unirii. Monumentul Unirii din
Cernăuți, inaugurat la 11 noiembrie 1924. Pentru realizarea
acestuia s-a constituit un Comitet de inițiativă sub președinția
Principelui Carol având ca membri pe academicianul Ion Nistor ,
generalul Ludovic Mircescu (comandantul Diviziei a 8-a) și doctorul
Ion Jianu. Astfel înălțându-se acest monument, simbol trainic al
realizării străduințelor noastre, prin osârdia unui comitet de
acțiune, având președinte de onoare pe Alteța Sa Regală Principele
Carol – Moștenitorul tronului și membri pe domnii: Ion I.
Nistor-Ministrul Bucovinei, Generalul Ludovic Mircescu-Comandantul
Diviziei a 8-a și primarul orașului Cernăuți – Nicolae Gh. Flondor.
Monumentul, proiectat de arhitectul B. Ștefănescu și executat de
sculptorii Teodor Burcă și Spiridon Georgescu, a fost inaugurat la
11 noiembrie 1924. În prim plan, monumentul prezenta un soldat
sărutând drapelul României. În plan secund, apărea zimbrul
Moldovei, care strivește vulturul bicefal austriac. În 1951, ultima
bucată a monumentului a fost îndepărtată de autoritățile sovietice.
În 1918, Ludovic Mircescu a fost prezent ca expert pe lângă
delegații României pentru semnarea Tratatului de pace de la
București. De multe ori, au fost situații bizare, când neatenția a
devenit trădare. Un astfel de caz s-a petrecut în anul 1920, când
se refugiase la Hotin, venind din Galiția, o distinsă doamnă,
însoțită de două fiice, frumoase și seducătoare. Stabilte la
Cernăuți, una din tinere s-a căsătorit cu un consul francez, iar,
cealaltă l-a cunoscut pe generalul Ludovic Mircescu, comandantul
Diviziei a 8-a, cu sediul la Cernăuți. Tânărul general de
cavalerie, care frecventa luxoasele saloane ale orașului
bucovinean, s-a îndrăgostit de Gerda, o blondă cu ochi albaști, de
o frumusețe răpitoare. Chemat la București, Mircescu a fost
promovat în funcția de ministru de Război. Gerda a început să
profite de slăbiciunea și naivitatea amantului, astfel că, toate
informațiile obținute le trimitea superiorilor săi. Și acum apare
neatenția fatală. Aflat în concediu la Vatra Dornei, în vara anului
1926, ministrul a cerut să i se aducă Planul de Mobilizare al
Armatei, pentru a-l studia în amănunțime. Documentul conținea 100
de pagini, unde erau anexate grafice și schițe, care aveau un
caracter strict secret. După două zile, de atentă analiză a
strategiilor stabilite, generalul a plecat pentru scurt timp din
cameră. În clipa când a revenit, a văzut că lipsește planul
ultra-secret, dar și iubita sa, care îi jurase iubire veșnică!
Alertate, serviciile secrete au comunicat știrea că, un automobil
în care se afla Gerda, împreună cu sora sa și consulul francez
trecuseră frontiera de nord a României, cu pașapoarte și vize
legale. Informat de cele petrecute, Carol Caraiman (viitorul rege
Carol II al României), aflat în exil la Paris, i-a transmis
generalului Mircescu sugestia ca ”în cel mult trei luni, să
înceteze de a mai trăi”. Marcat de cele întâmplate, naivul
ministru, devenit trădător din neatenție, a îndeplinit dorința
viitorului monarh. Ulterior s-a aflat că, spioana ( sovietică )
Gerda era manevrată din umbră de doi agenți străini din Galați,
Rosensweig și Dimitrie Rostovski-Bruhatov. Generalul Mircescu s-a
sinucis în anul 1929 în urma descoperirii faptului că planul de
mobilizare a Armatei Române fusese pierdut din vina sa.