Fram ursul polar

Fram era numai un urs alb, însa un urs adesea mai omenos decât unii oameni.\r\nAceasta nu i-o iertau nici ursii, nu o întelegeau nici multi oameni.\r\nToata lumea, cu mic, cu mare, se buluceste la reprezentatiile Circului Strutki, vrând sa-l vada pe Fram, ursul polar. Or fi bune si celelalte numere cu tigri, maimute si clovni, dar tot Fram e rasfatatul publicului. Ghidus, blând si destept, mergând pe bicicleta si boxând sau împartind bomboane copiilor, îi cucereste pe spectatori si circul întreg rasuna de strigatele lor: „Vrem Fram! Vrem Fram! Vrem Fram!“\r\nÎntr-o seara, ursul iese în uralele publicului, se asaza în mijlocul scenei si îti pune capul în mâini. Nu stie ce se petrece cu el si ce l-a apucat, dar stie ca de la o vreme are un vis care nu-i da pace: vede în somn întinderi nesfârsite de gheata, cerul cu aurora boreala, sloiuri plutitoare, un urs alb care-l cheama la el... si chemarea aceea e mai puternica decât toate râsetele pe care le stârneste cu giumbuslucurile lui.\r\n„Am batut galerii de imagini în lung si în lat: am cautat costume de circ si afise, sanii, ghetari, am urmarit drumul lui Nansen, strazi din vechiul Bucuresti, caravane de circ: m-am întors în trecut ca sa pot reda cât mai bine pentru cititorii de azi cele doua lumi ale lui Fram. De la galbenul-ocru stralucitor al lumii circului, la albastrul-gri rece al nordului, imaginile si-au facut aparitia firesc, deodata cu textul. Fram se transforma odata cu povestea, cautându-si locul, fiind urs si om în acelasi timp fara a-si pierde credibilitatea. Nu te întâlnesti foarte des cu asa o carte.“ - Dan Ungureanu