Fratii Karamazov (vol.I & II)

<p><em>Fraţii Karamazov</em>, ultimul şi cel mai complex roman al lui Dostoievski şi &icirc;n acelaşi timp o chintesenţă a experienţei sale de viaţă, este povestea a patru fraţi şi a unui paricid. Fiecare dintre cei patru &icirc;ntruchipează o ipostază fundamentală a individului: Dmitri, cel mai &icirc;n v&acirc;rstă, reprezintă senzualitatea pătimaşă; Ivan este intelectualul, raţiunea; Aleksei (Alioşa), protagonistul romanului, e un simbol al trăirii spirituale şi al apropierii de Dumnezeu; iar Smerdeakov, cel de-al patrulea fiu, nelegitim, este slujitorul tatălui său şi dedicat sofismului, ceea ce &icirc;l va duce &icirc;n final la sinucidere. Moartea neaşteptată a tatălui, moşierul Feodor Pavlovici Karamazov ─ zg&acirc;rcit, amoral, desfr&acirc;nat ─ &nbsp;aruncă suspiciuni asupra tuturor celor patru fraţi, deoarece fiecare dintre ei are motive &icirc;ntemeiate pentru a-i dori dispariţia, şi dă naştere la numeroase teorii, culmin&acirc;nd cu un proces. &Icirc;n cele din urmă, soarta se dovedeşte potrivnică şi forţele destinului &icirc;i doboară pe Karamazovi, &icirc;n vieţile lor &icirc;mpletindu-se tragedia, spaimele, atrocităţile, ura şi obsesiile. E un prilej pentru scriitor de a-şi enunţa convingerea că răul trebuie &icirc;ntotdeauna pedepsit, iar pedeapsa este de două feluri: legală şi morală (cea pe care individul şi-o dă singur şi care &icirc;ncepe ca o revoltă a părţii sale bune). De altfel, &icirc;ntregul roman este o meditaţie filozofică asupra &icirc;ntrebărilor fundamentale ale umanităţii: existenţa lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura vinei.</p> <p><em>&bdquo;Fraţii Karamazov </em>este sinteza finală, ce reia problemele-cheie din cărţile precedente, reformulează toate &icirc;ntrebările care l-au frămantat c&acirc;ndva pe scriitor şi &icirc;ncearcă să le soluţioneze prin prisma unei experienţe artistice totale.&rdquo; &ndash; ION IANOŞI</p> <p>&bdquo;Pentru prima oară, romanul sugerează ceea ce este dincolo de viaţa reală, psihologică, socială, istorică, banală, fără a recurge &icirc;n acest scop la o imagistică pioasă, la mituri, la miraculos sau la o idealizare.&rdquo; &ndash; R.M. ALBERES</p> <p>&bdquo;Prin autorul <em>Fraţilor Karamazov</em>, &icirc;nsuşi conceptul de <em>suflet rus </em>devine un fel de <em>id&eacute;e fixe </em>pentru &icirc;ntreaga literatură a secolului...&rdquo; &ndash; ELENA LOGHINOVSKI</p>