Fuga de ceas - Lucian Zup - 182 p. - bro?ata

Când am început sa scriu romanul, eram într-o dispozi?ie temporara. Deodata n-am mai ?tiut daca sunt batrân sau tânar, iar amintirile îmi devenisera proiec?ii viitoare. Faptul acesta a coincis cu fisurarea ecranului ceasului auriu de la mâna ?i blocarea acelor. Bine, treaba asta putea fi pusa pe seama unei cazaturi, oprite la timp cu ajutorul ceasului. Totu?i am preferat sa nu ?in cont de realism.
        Atunci m-am apucat sa scriu o carte, cu scopul precis de a-mi recupera timpul. Dar ce sa vezi? El tot dupa capul lui se mi?ca, derutându-ma.
        Secunda era cea mai de nestapânit. Se desprinsese din cadranul ceasului ?i fugea cine ?tie unde. ?i asta ma afecta ?i pe mine, caci sim?eam ca fiecare moment pierdut îmi mai zbârce?te o bucata de carne de pe oase, pâna vor zbura toate ca cenu?a.
 Am încercat sa vorbesc cu ea, am încercat sa-i pre-zint toate variantele posibile, sa ma joc cu ea de-a destinul.
        Dar nu s-a lasat: a fugit în continuare...