Geografia Marii Negre
Livrare gratuita la comenzile de 125 lei
-
Produs:Nou, Fără garanție, Cu factură
-
Numar articol:210878519
-
Disponibilitate:Indisponibil
-
Preț:24,09 Lei
-
Anuntul a expirat la:21.12.2021, 04:29
-
Ai o nelamurire?
-
Vandut de:
-
Vinde si tu:Pune in vanzare un produs ca acesta
-
Optiuni:
Descriere
Vânzatorul este direct răspunzator pentru produsul afișat în această pagină.
Disponibilitate: Indisponibil - Vezi produse similare
Specificatii
Considerata unanim ca fiind una dintre cele mai
interesante mari din Oceanul Planetar, Marea Neagra a fost
cercetata intens, mai ales in ultimii 50 de ani, de specialistii
tarilor riverane, precum si de numeroase echipe din care faceau
parte oceanografi din Statele Unite, Italia, Franta, Germania, care
lucrau in cadrul unor programe internationale in colaborare cu
cercetatori din unele tari circumeuxinice.
Datorita acestor eforturi, Marea Neagra este din ce in ce mai bine cunoscuta atat din punct de vedere strict oceanografic, cat si geologic, geofizic, geomorfologic, climatic, biogeografic etc. Din pacate, rezultatele acestor cercetari, publicate in monografii tematice si articole in periodicele dintre cele mai importante in domeniu din lume, sunt putin cunoscute in Romania.
Prezentam, mai jos, o sinteza a cunostintelor actuale despre Marea Neagra pe care o consideram necesara studentilor facultatilor de geografie care se pregatesc pentru examenele de specialitate, absolventilor care studiaza pentru examenul de licenta, profesorilor care se informeaza pentru examenele de titularizare in invatamant sau pentru obtinerea gradelor didactice, precum si oricarui cititor interesat de natura extraordinara a acestei mari.
Rod al unei activitati de documentare, cercetare si didactice extinse pe mai bine de 35 de ani, lucrarea de fata doreste sa faca ordine intr un volum foarte mare de informatii acumulate in ultimii 150 ani, prezentand, obiectiv si critic, starea actuala a cunoasterii Marii Negre, astfel incat cititorul sa retina elementele esentiale. Informatia foarte bogata a fost filtrata prin experienta personala indelungata obtinuta prin cercetari asupra mediului costier din nord vestul Marii Negre, astfel ca unele capitole au caracter inedit.
Abordarea noastra este geografica, lucrarea dorindu se a fi o monografie de geografie marina.
Dar ce este geografia marina?
Debutand inca de la mijlocul secolului al XIX lea cu lucrarea lui M.F. Maury, Physical Geography of the Sea (1855), aparuta ulterior in mai multe editii din ce in ce mai voluminoase, geografia marina isi stabilea ca principal obiectiv descrierea, cartografierea si analiza regionala a marilor si oceanelor de pe Terra. Cartea locotenentului de marina M.F. Maury se baza nu numai pe studiul arhivelor amiralitatii americane si pe experienta de navigator a autorului, dar si pe cunostinte profunde de geografie, influentele lui Alexandre von Humboldt fiind evidente.
Rezultatele expeditiei Challenger (1872–1876) si primele tratate
stiintifice de oceanografie (M. Thoulet, 1890; O. Krummel, 1907) reprezinta momentul de cotitura in care oceanografia se desprinde de geografia marina, trecand la aprofundari pe domenii (fizic, chimic, geologic, biologic), care ajung din ce in ce mai departe in cunoasterea componentelor Oceanului Planetar.
La inceput strict descriptivista, geografia marina, numita mult timp „geografia marilor si oceanelor“, a evoluat treptat in doua directii: (i) cartografia marina si (ii) analiza regionala a Oceanului Planetar. Recent s a adaugat o a treia directie numita geografia costiera sau geografia coastelor.
Elaborarea hartilor marine de diferite tipuri, precum si a atlaselor marine are radacini inca din Antichitate si s a dezvoltat impetuos incepand cu cea de a doua jumatate a secolului al XIX lea. Aceasta directie se mentine si in prezent, ajungand la o calitate deosebita a informatiei cartografice.
Analiza regionala a Oceanului Planetar a aparut mai tarziu, in momentul in care s a impus necesitatea aplicarii principiilor, legilor si descoperirilor oceanografiei la intregul regional cu diferite dimensiuni, de la ansamblul Oceanului Planetar la mici subunitati ale acestuia.
Geografia costiera (Kustengeographie) a aparut recent din necesitatea abordarii interdisciplinare a managementului integrat al zonei de coasta. Aceasta directie a fost recunoscuta in mai multe universitati, cea din Kiel fiind un exemplu fericit (prof. dr. Horst Sterr, Homepage der AG Kustengeographie, Univ. Kiel, 2003).
Ca si geografia regionala a uscatului, geografia marina face efortul de a integra toate cunostintele despre o anumita mare sau un anumit ocean si de a prezenta specificul acestuia. Sfera cunostintelor utilizate in analiza de geografie marina este vasta, de la cunostinte strict oceanografice la cele de meteorologie, climatologie, biogeografie, geomorfologie, cartografie, antropologie, sociologie, geopolitica, navigatie, medicina, geografia asezarilor, geografie culturala. Numeroasele probleme privind
exploatarea resurselor marine, protectia mediului oceanic si a celui costier, dreptul international al marii, implicatiile geopolitice ale sferelor de influenta si a frontierelor marine, difuziunea culturilor si civilizatiilor pe mare, studiul complex al insulelor (nisologia) etc. sunt tot atatea probleme cu care se confrunta azi geografia marina.
De mult timp este unanim recunoscut faptul ca geografia are „ca sarcina milenara descrierea si explicarea ansamblurilor spatiale terestre, impunandu se de la sine ca tot ea sa supuna unui examen critic materialul informativ adunat de ea si de alte geostiinte, sa analizeze structura si functiunile geosistemului (local, regional, planetar) si sa aprecieze starea echilibrului sau dezechilibrului dintre componentele sale“ (V. Mihailescu, 1977, p. 19).
Aceste idei care se aplica, constient sau nu, de milenii, la spatiul continental subaerian extins pe cca 29% din suprafata planetei trebuie sa se aplice si la spatiul marin extins pe aproape 71% din aceeasi suprafata.
In prezent, geografia marina este in continuu progres, fiind recunoscuta ca ramura a geografiei de catre Uniunea Geografica Internationala in cadrul careia functioneaza, din 1990, comisia „Marine Geography“ (Coo. 17, coordonata, in prezent, de prof. dr. David Pinder de la Queen Mary University of London).
Realizarea monografiilor de geografie marina pentru diferite subunitati ale Oceanului Planetar este unul dintre scopurile comisiei mai sus amintite. Un exemplu este monografia de mari proportii Geographie de l’Ocean Mondial in 6 volume, dintre care 2 volume sunt destinate analizelor generale, iar celelalte 4 au preocupari regionale: Oceanul Pacific (1981), Indian (1982), Atlantic (1984), Oceanele Polare (1985).
Asemenea monografii, extrem de utile pentru informarea generala in scopuri educative, de instruire, de protectie, de orientare geopolitica si geostrategica etc., se elaboreaza dificil, din cauza necesitatii stabilirii unor praguri ale aprofundarilor fizice, chimice, biologice, geologice sau de alta natura, astfel incat sa nu sufocam informatia utila intelegerii intregului cu balast redundant.
Asemenea dificultati am intampinat si noi la elaborarea lucrarii de fata. Am optat pentru o descriere stiintifica a componentelor sistemului marin care este Marea Neagra intr o forma succinta si cu ilustratie cat mai bogata.
Elaborarea prezentei lucrari a ridicat numeroase probleme, cele mai importante fiind:
• necesitatea realizarii unui model de abordare specific monografiilor de geografie marina;
• depasirea descriptivismului primitiv si formal prin introducerea si utilizarea curenta a bazei teoretice oceanografice, chiar daca aceasta va solicita cititorului un efort suplimentar;
• stabilirea unui anumit prag al aprofundarilor strict oceanografice, pentru a nu intra in fantana din care nu mai percepem nici orizontul, nici profunzimea;
• utilizarea corecta a informatiei foarte abundente adunate pe parcursul documentarii, astfel incat sa evitam, cu toata convingerea, „boala“ actuala care bantuie prin unele carti de geografie si care se manifesta prin lipsa citarilor sau practicarea citarilor partiale, incomplete, vagi, folosirea lipsita de scrupule a informatiilor si chiar a materialului ilustrativ fara a se indica sursa.
Documentarea, desfasurata pe parcursul multor ani, a urmarit cunoasterea rezultatelor cercetarilor asupra Marii Negre privite critic prin prisma unei indelungate familiarizari cu problemele oceanografiei care a implicat alta documentare, de data aceasta teoretica, pentru intelegerea corecta a conceptelor si notiunilor. Intimitatea cu problemele oceanografiei se bazeaza pe zeci de ani de lecturi, in tara si in strainatate si pe cercetari pe teren, ceea ce ne a permis atitudini critice.
Bibliografia cuprinde sursele principale care stau la baza lucrarii, reflectand stadiul actual al cunoasterii Marii Negre. Lectura surselor primare in limba in care au fost scrise ne a permis evitarea perceperii denaturate a problemelor abordate. In acelasi timp, bibliografia care insoteste cartea devine un instrument critic si de aprofundare pentru cititorii interesati.
Utilizarea bazei teoretice oceanografice impune folosirea curenta a notiunilor de oceanografie geologica, geofizica, geomorfologica, fizica, chimica, biologica, ecologica, mai putin accesibile cititorului nefamiliarizat cu campul vast al stiintei despre Oceanul Planetar. Acest mod de abordare a impus definirea notiunilor in glosarul de termeni anexat lucrarii necesar intelegerii corecte a notiunilor mai putin uzuale. Prin aceasta incercam impunerea unei discipline semantice fara de care este imposibila orice gandire corecta. Din neclaritatea conceptelor si notiunilor rezulta, intotdeauna, erori dublate de controverse inutile si sterile.
Consideram acest glosar foarte util deoarece se constata, in literatura romaneasca actuala, folosirea incorecta a unor termeni, precum si neintelegerea sensurilor reale ale altora. Progresele importante ale oceanografiei din ultimii 50 de ani ne obliga la utilizarea criteriilor corecte in definirea notiunilor, la eliminarea sinonimelor si a sensurilor confuze. De aceea recomandam cititorilor sa apeleze la glosar ori de cate ori au dubii in privinta continutului unor notiuni sau concepte.
Datorita acestor eforturi, Marea Neagra este din ce in ce mai bine cunoscuta atat din punct de vedere strict oceanografic, cat si geologic, geofizic, geomorfologic, climatic, biogeografic etc. Din pacate, rezultatele acestor cercetari, publicate in monografii tematice si articole in periodicele dintre cele mai importante in domeniu din lume, sunt putin cunoscute in Romania.
Prezentam, mai jos, o sinteza a cunostintelor actuale despre Marea Neagra pe care o consideram necesara studentilor facultatilor de geografie care se pregatesc pentru examenele de specialitate, absolventilor care studiaza pentru examenul de licenta, profesorilor care se informeaza pentru examenele de titularizare in invatamant sau pentru obtinerea gradelor didactice, precum si oricarui cititor interesat de natura extraordinara a acestei mari.
Rod al unei activitati de documentare, cercetare si didactice extinse pe mai bine de 35 de ani, lucrarea de fata doreste sa faca ordine intr un volum foarte mare de informatii acumulate in ultimii 150 ani, prezentand, obiectiv si critic, starea actuala a cunoasterii Marii Negre, astfel incat cititorul sa retina elementele esentiale. Informatia foarte bogata a fost filtrata prin experienta personala indelungata obtinuta prin cercetari asupra mediului costier din nord vestul Marii Negre, astfel ca unele capitole au caracter inedit.
Abordarea noastra este geografica, lucrarea dorindu se a fi o monografie de geografie marina.
Dar ce este geografia marina?
Debutand inca de la mijlocul secolului al XIX lea cu lucrarea lui M.F. Maury, Physical Geography of the Sea (1855), aparuta ulterior in mai multe editii din ce in ce mai voluminoase, geografia marina isi stabilea ca principal obiectiv descrierea, cartografierea si analiza regionala a marilor si oceanelor de pe Terra. Cartea locotenentului de marina M.F. Maury se baza nu numai pe studiul arhivelor amiralitatii americane si pe experienta de navigator a autorului, dar si pe cunostinte profunde de geografie, influentele lui Alexandre von Humboldt fiind evidente.
Rezultatele expeditiei Challenger (1872–1876) si primele tratate
stiintifice de oceanografie (M. Thoulet, 1890; O. Krummel, 1907) reprezinta momentul de cotitura in care oceanografia se desprinde de geografia marina, trecand la aprofundari pe domenii (fizic, chimic, geologic, biologic), care ajung din ce in ce mai departe in cunoasterea componentelor Oceanului Planetar.
La inceput strict descriptivista, geografia marina, numita mult timp „geografia marilor si oceanelor“, a evoluat treptat in doua directii: (i) cartografia marina si (ii) analiza regionala a Oceanului Planetar. Recent s a adaugat o a treia directie numita geografia costiera sau geografia coastelor.
Elaborarea hartilor marine de diferite tipuri, precum si a atlaselor marine are radacini inca din Antichitate si s a dezvoltat impetuos incepand cu cea de a doua jumatate a secolului al XIX lea. Aceasta directie se mentine si in prezent, ajungand la o calitate deosebita a informatiei cartografice.
Analiza regionala a Oceanului Planetar a aparut mai tarziu, in momentul in care s a impus necesitatea aplicarii principiilor, legilor si descoperirilor oceanografiei la intregul regional cu diferite dimensiuni, de la ansamblul Oceanului Planetar la mici subunitati ale acestuia.
Geografia costiera (Kustengeographie) a aparut recent din necesitatea abordarii interdisciplinare a managementului integrat al zonei de coasta. Aceasta directie a fost recunoscuta in mai multe universitati, cea din Kiel fiind un exemplu fericit (prof. dr. Horst Sterr, Homepage der AG Kustengeographie, Univ. Kiel, 2003).
Ca si geografia regionala a uscatului, geografia marina face efortul de a integra toate cunostintele despre o anumita mare sau un anumit ocean si de a prezenta specificul acestuia. Sfera cunostintelor utilizate in analiza de geografie marina este vasta, de la cunostinte strict oceanografice la cele de meteorologie, climatologie, biogeografie, geomorfologie, cartografie, antropologie, sociologie, geopolitica, navigatie, medicina, geografia asezarilor, geografie culturala. Numeroasele probleme privind
exploatarea resurselor marine, protectia mediului oceanic si a celui costier, dreptul international al marii, implicatiile geopolitice ale sferelor de influenta si a frontierelor marine, difuziunea culturilor si civilizatiilor pe mare, studiul complex al insulelor (nisologia) etc. sunt tot atatea probleme cu care se confrunta azi geografia marina.
De mult timp este unanim recunoscut faptul ca geografia are „ca sarcina milenara descrierea si explicarea ansamblurilor spatiale terestre, impunandu se de la sine ca tot ea sa supuna unui examen critic materialul informativ adunat de ea si de alte geostiinte, sa analizeze structura si functiunile geosistemului (local, regional, planetar) si sa aprecieze starea echilibrului sau dezechilibrului dintre componentele sale“ (V. Mihailescu, 1977, p. 19).
Aceste idei care se aplica, constient sau nu, de milenii, la spatiul continental subaerian extins pe cca 29% din suprafata planetei trebuie sa se aplice si la spatiul marin extins pe aproape 71% din aceeasi suprafata.
In prezent, geografia marina este in continuu progres, fiind recunoscuta ca ramura a geografiei de catre Uniunea Geografica Internationala in cadrul careia functioneaza, din 1990, comisia „Marine Geography“ (Coo. 17, coordonata, in prezent, de prof. dr. David Pinder de la Queen Mary University of London).
Realizarea monografiilor de geografie marina pentru diferite subunitati ale Oceanului Planetar este unul dintre scopurile comisiei mai sus amintite. Un exemplu este monografia de mari proportii Geographie de l’Ocean Mondial in 6 volume, dintre care 2 volume sunt destinate analizelor generale, iar celelalte 4 au preocupari regionale: Oceanul Pacific (1981), Indian (1982), Atlantic (1984), Oceanele Polare (1985).
Asemenea monografii, extrem de utile pentru informarea generala in scopuri educative, de instruire, de protectie, de orientare geopolitica si geostrategica etc., se elaboreaza dificil, din cauza necesitatii stabilirii unor praguri ale aprofundarilor fizice, chimice, biologice, geologice sau de alta natura, astfel incat sa nu sufocam informatia utila intelegerii intregului cu balast redundant.
Asemenea dificultati am intampinat si noi la elaborarea lucrarii de fata. Am optat pentru o descriere stiintifica a componentelor sistemului marin care este Marea Neagra intr o forma succinta si cu ilustratie cat mai bogata.
Elaborarea prezentei lucrari a ridicat numeroase probleme, cele mai importante fiind:
• necesitatea realizarii unui model de abordare specific monografiilor de geografie marina;
• depasirea descriptivismului primitiv si formal prin introducerea si utilizarea curenta a bazei teoretice oceanografice, chiar daca aceasta va solicita cititorului un efort suplimentar;
• stabilirea unui anumit prag al aprofundarilor strict oceanografice, pentru a nu intra in fantana din care nu mai percepem nici orizontul, nici profunzimea;
• utilizarea corecta a informatiei foarte abundente adunate pe parcursul documentarii, astfel incat sa evitam, cu toata convingerea, „boala“ actuala care bantuie prin unele carti de geografie si care se manifesta prin lipsa citarilor sau practicarea citarilor partiale, incomplete, vagi, folosirea lipsita de scrupule a informatiilor si chiar a materialului ilustrativ fara a se indica sursa.
Documentarea, desfasurata pe parcursul multor ani, a urmarit cunoasterea rezultatelor cercetarilor asupra Marii Negre privite critic prin prisma unei indelungate familiarizari cu problemele oceanografiei care a implicat alta documentare, de data aceasta teoretica, pentru intelegerea corecta a conceptelor si notiunilor. Intimitatea cu problemele oceanografiei se bazeaza pe zeci de ani de lecturi, in tara si in strainatate si pe cercetari pe teren, ceea ce ne a permis atitudini critice.
Bibliografia cuprinde sursele principale care stau la baza lucrarii, reflectand stadiul actual al cunoasterii Marii Negre. Lectura surselor primare in limba in care au fost scrise ne a permis evitarea perceperii denaturate a problemelor abordate. In acelasi timp, bibliografia care insoteste cartea devine un instrument critic si de aprofundare pentru cititorii interesati.
Utilizarea bazei teoretice oceanografice impune folosirea curenta a notiunilor de oceanografie geologica, geofizica, geomorfologica, fizica, chimica, biologica, ecologica, mai putin accesibile cititorului nefamiliarizat cu campul vast al stiintei despre Oceanul Planetar. Acest mod de abordare a impus definirea notiunilor in glosarul de termeni anexat lucrarii necesar intelegerii corecte a notiunilor mai putin uzuale. Prin aceasta incercam impunerea unei discipline semantice fara de care este imposibila orice gandire corecta. Din neclaritatea conceptelor si notiunilor rezulta, intotdeauna, erori dublate de controverse inutile si sterile.
Consideram acest glosar foarte util deoarece se constata, in literatura romaneasca actuala, folosirea incorecta a unor termeni, precum si neintelegerea sensurilor reale ale altora. Progresele importante ale oceanografiei din ultimii 50 de ani ne obliga la utilizarea criteriilor corecte in definirea notiunilor, la eliminarea sinonimelor si a sensurilor confuze. De aceea recomandam cititorilor sa apeleze la glosar ori de cate ori au dubii in privinta continutului unor notiuni sau concepte.
Modalitati de livrare si plata
LIVRARE
PLATA
- - Ramburs
Politica de retur
- - Produsul nu se poate returna.
Nu ai gasit ce cautai?
Instaleaza aplicatia Okazii.ro
