George Zamfirescu, manuscrisul unui eseu referitor la procesul creator

Goerge Zamfirescu, eseu manuscris în care vorbește despre dificultatea de a scrie, mărturisind că nu are „ușurința scrisului”, motiv pentru care a întâmpinat dificultăți în procesul editorial, menționând parcursul perfecționării operei sale „Maidanul cu Dragoste”. Scriitorul mai mărturisește necesitatea de a fi lăsat să respire atunci când scrie. Textul ne introduce mai profund în lumea operei autorului, vorbind despre „Sfânta Mare Nerușinare” și elemente precum planul frământării și al luptelor sociale și tipul pitoresc „reprezentativ al haimanalei bucureștene din epoca romantică”. De asemenea, este menționată și nuvela „Miss”, scrisă la Iași, unde a „adunat material omenesc”. Putem concluziona că prin acest manuscris autorul confesează referitor la procesul său creator. Textul este redactat cu cerneală albastră, în limba română, pe recto-ul a două coli veline. Se încheie cu sintagma: „Am să-ți povestesc atunci, o scenă cu regretatul Jean Barti, în legătură cu actualitatea și destinul nuvelei românești”. Manuscrisul cuprinde numeroase corecturi, sublinieri și completări olografe.