Gogol si diavolul | Dmitri Merejkovski

in conceptia religioasa a lui Gogol, diavo­lul este esenta mistica si fiinta reala in care s‑a concentrat negarea lui Dumnezeu, raul etern. Gogol, ca artist, la lumina rasului, stu­diaza natura acestei esente mistice; ca om, cu arma rasului, lupta impotriva acestei fiinte reale: rasul lui Gogol este lupta omului cu diavolul.Dumnezeu este infinitul, sfarsitul si in­ceputul existentei; diavolul este negarea lui Dumnezeu si, prin urmare, negarea oricarui inceput si a oricarui sfarsit; diavolul este inceputul si neterminatul care se da drept ne­inceput si infinit; diavolul este mijlocul numenal al existentei, negarea tuturor profun­zimilor si culmilor, este platitudinea eterna, vesnica trivialitate. Unicul obiect al creatiei gogoliene este diavolul chiar in acest sens, adica drept manifestare „a nemuritoarei tri­vialitati omenesti”, observata dincolo de toa­te conditiile de timp si de spatiu – de istorie, popor, stat, societate –, manifestarea raului indiscutabil, etern si universal; – trivialita­tea sub speciae aeterni, „sub infatisarea eternitatii”. (Dmitri Merejkovski)