Gura satului - Ioan Slavici

Safta asculta cu privirea atintita la buzele fiicei sale, care vorbea cu atata caldura si atata de frumos, incat ar fi dorit ca zi si noapte s-o asculte. Iara cand ii spunea ca Miron in toate ii face pe plac, era mandra de intaietatea ce i se da fiicei sale pretutindeni si de catre toti.
Si de aici inainte Marta foarte adeseori ii vorbea mamei sale despre Miron si foarte adeseori isi aducea aminte de dansul.
Gura satului? La lucru si pe la sezatori fetele cantau doinele pe care le invatasera de la Miron, isi aduceau aminte de fata lui dragastoasa, se mandreau cu vorbele dulci primite de la dansul si fericeau pe Marta, care ii era draga.
Atat insa si numai atat; mai departe nimeni nu cuteza sa duca vorba: ba fetele mai fericeau pe Marta si pentru ca in curand avea sa fie mireasa unui june atat de voinic si de bogat ca Toderica.