Icoana veche Sf Fecioara de Iviron, Portarița, sec 19, doc.

Cititi cu atentie descrierea pana la final:

-Posibilitate de trimitere innafara Romaniei!
-Rog mesaj aici inainte de cumparare!l:
Titlu: Kiot; Icoana Preasfintei Fecioare Maria de Iviron/Athos, Portarița (Panagia Portaitissa- Iverskaya Theotokos in rusa)
Autor: conform documentatiei Școala rusă; ce cred eu: Greaca Ortodoxa
Regiunea: conform documentatiei: Necunoscut; ce cred eu: Muntele Athos Iviron
Perioada: 1800-1910
Material: Lemn, tempera, metal, folie aur, folie argint, margele ornamentale si geam-din sticla, cristale naturale fațetate verde si fumuriu (posibil pietre naturale sau sticla)
Tehnica: incasetare, tempera. gravare, argintare, aurire, broderie
Autentificare: Da, (Eliberat de Ministerul Culturii și Patrimoniului din țara de origine)
Document de export: Da pentru Europa (Spania) și SUA (Eliberat de Ministerul Culturii și Patrimoniului din țara de origine)
Dimensiuni: 39,2cm x 34,7cm x 7,2cm;
Stare: Nerestaurata
Condiție: Stare conforma cu fotografiile
Provenienta: Icoana a fost achizitionata de pe un site de licitatii online European cu specific.
Vizionati cu atentie toate fotografiile si v-eti descoperii multe alte informatii mai detaliate si mai concrete.

Nota istorica:
Conform tradiției, această icoană a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca (Potrivit uneia dintre legende, în secolul al IX-lea, în timpul domniei împăratului bizantin Teofil Iconoclastul 829-842). Icoana Maicii Domnului „Portărița” din Iviron este prăznuită pe 12 februarie, 31 martie, 26 septembrie

Originalul din Iveron este învelit într-o riză de argint și aur care acoperă aproape toate figurile, cu excepția fețelor, așa cum este obișnuit cu cele mai venerate icoane.

Istorie tradițională

Panagia Portaitissa, replica de la Montreal
Conform tradiției sfinte a Bisericii Ortodoxe, icoana a fost la un moment dat în posesia unei văduve din Niceea. Nevrând ca icoana să fie luată și distrusă de iconoclaști, ea a petrecut toată noaptea în rugăciune și apoi a aruncat icoana în Marea Mediterană. Fiul văduvei a mers mai târziu pe Muntele Athos, unde s-a călugărit și a povestit minunea rănii sângerânde și modul în care icoana fusese pusă în mare. Mult mai târziu (c. 1004)[4] icoana a fost recuperată din mare de un călugăr georgian pe nume Gavril Iberul (canonizat mai târziu un sfânt în Biserica Ortodoxă), care lucra la Mănăstirea Iveron de pe Muntele Athos. Acest lucru a avut loc în ziua de marți a Săptămânii Luminoase (Săptămâna Paștelui) și este comemorată anual în acea zi (precum și data fixă de 31 martie). Icoana a fost dusă la katholikon (biserica principală) a mănăstirii de la care icoana își ia numele.

Tradiția continuă spunând că a doua zi, când călugării au intrat în biserică, nu au găsit icoana. După ce au căutat, au descoperit icoana atârnată pe porțile mănăstirii. Această întâmplare s-a repetat de mai multe ori, până când Sfântul Gavril a raportat că a văzut o viziune a Maicii Domnului, în care ea a dezvăluit că nu vrea ca icoana ei să fie păzită de călugări, ci mai degrabă intenționa să fie Ocrotitoarea lor. După aceasta, icoana a fost instalată definitiv într-o mică capelă de lângă Porți, unde a rămas până astăzi. Din această cauză, icoana a ajuns să fie numită Portaitissa sau „Păzitorul Porții”. Acest titlu nu era nou pentru Fecioara Maria, ci provine dintr-un vers al Acatistului către Maica Domnului: „Bucură-te, Fericite Păzitor de Poartă, care deschizi celor drepți porțile Paradisului”. Călugării și călugărițele ortodoxe din întreaga lume vor plasa adesea o icoană a Maicii Domnului Iverskaya pe porțile mănăstirii. De asemenea, este obișnuit în templele ortodoxe (clădiri ale bisericii) să se așeze o icoană a Maicii Domnului în interiorul catapetesmei, deasupra Sfintelor Uși, cu privirea către Sfânta Masă (masa altarului). 

Versiunea Moscova

Catedrala cu hramul Maicii Domnului din Iveron, din Mănăstirea Nikolo-Perervinsky, Moscova.
În 1648, Patriarhul Nikon al Moscovei, pe când era încă arhimandrit al Mănăstirii Novospassky, a comandat ca o copie exactă a icoanei Iviron să fie realizată și trimisă în Rusia. Aproape imediat după sosirea ei pe 13 octombrie, icoana a fost „slăvită” cu numeroase minuni atribuite de credincioși[6]. Capela Iverskaya a fost construită în 1669 pentru a consacra icoana de lângă zidurile Kremlinului din Moscova. Capela era intrarea principală în Piața Roșie și, în mod tradițional, toată lumea, de la țar până la cel mai de jos țăran, se oprea acolo pentru a venera icoana înainte de a intra în piață. După Revoluția bolșevică din 1917, capela a fost distrusă de comuniști, iar soarta icoanei este necunoscută până în prezent.

 Se crede, de asemenea, că dispariția Icoanei Maicii Domnului „Portărița” din Muntele Athos va fi un semn al sfârșitului lumii. (Proorocie: Potrivit legendei, prezentată postum de călugărul Nil Izvorâtorul de Mir în secolul al XIX-lea, călugării de pe Muntele Athos vor trece printr-o perioadă de chinuri înainte de sfârșitul lumii. Și atunci icoana va părăsi Sfântul Munte în același mod miraculos cum a apărut Acesta va fi unul dintre semnele prevestitoare ale iminentei veniri a doua a Mântuitorului și un îndemn adresat călugărilor pentru părăsirea Muntelui Athos)

O caracteristică unică a acestei icoane este ceea ce pare a fi o cicatrice pe obrazul drept al Fecioarei Maria sau pe bărbia ei. Există o serie de tradiții diferite pentru a explica acest lucru, dar cea mai des întâlnită de creștinii ortodocși este aceea că icoana a fost înjunghiată de un soldat în Niceea în perioada iconoclasmului bizantin sub împăratul Teofil (829–842). Potrivit tradiției, când icoana a fost înjunghiată, sângele curgea în mod miraculos din rană. (priveste imaginea pentru a vedea cicatricea)