In jurul marii uniri de la 1918

\"Sarbatorirea Marii Uniri e cu totul legitima. E legitima si o doza de mitologie: toate natiunile o au! Dar avem nevoie, dincolo de comemorari si de simbolistica eroica, si de o istorie facuta fara prejudecati, în spiritul unei abordari critice. Cel putin din partea istoricilor profesionisti!\r\nNe trebuie în tot cazul o istorie europeana. România nu e o insula, e parte a unui ansamblu. Nu ne putem izola, nici în interpretarea istoriei, nici în modul cum ne raportam la ziua de azi ori de mâine. Daca privim izolat crearea României Mari, riscam sa facem abstractie de evolutiile globale si totul sa ni se para minunat. În fapt, România Mare a evoluat pe o scena extrem de fragila, cu primejdii rasarind la tot pasul - si, desigur, istoria înca nu s-a încheiat.\r\nCalea europeana nu înseamna revenirea la vechi frontiere, ci, ca tel final, disparitia frontierelor si transformarea Europei dintr-un continent pâna nu demult conflictual într-o casa în egala masura primitoare pentru toti locuitorii sai. Miza, pentru noi to?i, nu e trecutul, ci viitorul.\"\r\n\r\n\"România e absenta în dezbaterea istoriografica europeana. Pe piata ideilor, cum se spune, nu prea existam. Raspunderea o poarta cei care înca n-au aflat ca istoria se face, astazi, altfel, în orice caz nu reîncalzind la nesfârsit vechiul discurs nationalist. Centenarul Marii Uniri, în loc sa stimuleze cercetari înnoitoare, risca sa se rezume la reafirmarea unor locuri comune. În memoria istorica a românilor a ramas doar o schema mult simplificata a procesului istoric desfasurat între 1914 si 1918. Toti românii, cu putine exceptii, ar fi tras atunci într-o singura directie. Nu e chiar asa! Adevarul, pur si simplu, este mai complex si mai nuantat.\" (LUCIAN BOIA)\r\n