In lumea Mediteranei. Apus de soare - Panait Istrati

   Cu Apus de soare, arta lui Panait Istrati coboara, s-ar zice, pâna la „apunere". Ne sprijinim iarasi pe autoritatea aprecierilor lui Romain Rolland. Citindu-i cartea în manuscris, în scrisoarea din 5 ianuarie 1935 îi marturisea ca i se pare: „de la un capat la celalalt o reusita mai mica decât volumul precedent" (Rasarit de soare), cu toate ca se grabea sa descopere momente „înalte", în primul rând în paginile „nemuritoare asupra prieteniei", cu care se deschide ultimul capitol.
  Diagnosticul e exact, desi corespondenta reluându-se dupa o perioada de câtiva ani, în care timp relatiile dintre ei fusesera rupte, Romain Rolland îsi expune poate parerile cu mai multa precautie, îmbracându-si criticile sub forme cât mai galante. Peste doua zile (7 ianuarie 1935), Istrati primea o carte postala în care fostul sau mentor se scuza ca a uitat sa vorbeasca despre capitolul cu Shakespeare. „Este de o verva uimitoare – de un comic natural si irezistibil. Îmi pare bine ca îti pastrezi totdeauna, în cele mai grele încercari, acest umor."