In numele sperantei - Dialog sine ira et studio cu generalul Constantin Lucescu - Gheorghe Banica

- Care era impresia dumneavoastra despre ceea ce se intampla in acele momente tensionate?

- In ceea ce ma priveste pe mine, ca avocat al apararii, am avut senzatia ca ma aflu in fata unei tate care, suparata pe tot si pe toate, isi varsa focul pe cine nimereste.

Ceea ce am facut acolo nu are nimic in comun cu un act de aparare intr-un proces, mai ales ca nici nu aveam o delegatie de avocat al apararii din oficiu. Cu atat mai mult, cu cat nici ei nu mi-au cerut sa-i apar. Marea problema a acestui proces este ca ei nu au realizat sau constientizat ca acela le era sfarsitul.

Probabil ca Nicolae Ceausescu, convins ca poporul il va salva, se imagina la procesul lui Gheorghe Gheorghiu Dej, in care acesta a devenit din acuzat, acuzator.

Daca veti revedea raspunsurile lui Nicolae Ceausescu, veti sesiza convingerea acestuia ca acela era un episod trecator, un accident pus la cale de agenturile straine, el vazandu-se repus in fruntea poporului al carui vesnic conducator era.

El sustinea ca ceea ce se intampla este o lovitura de stat prin care tradatorii l-au indepartat de la putere, asa cum s-a mai intamplat sute si sute de ani in istoria Romaniei, tradatorii sfarsind prin a raspunde in fata poporului.

La un moment dat chiar afirma ca pot fi impuscati fara „mascarada” care se desfasura in acele momente, pentru ca „cine a dat lovitura de stat poate sa impuste pe oricine”.

..