Intermitentele mortii, Jos? Saramago

Intermitentele mortii, José Saramago 

„Desi, in realitate, faptul nu se include printre datele verificabile ale experientei senzoriale umane, am fost obisnuiti sa credem, inca de copii, ca dumnezeu si moartea, aceste doua entitati supreme, se afla pretutindeni in acelasi timp, adica sunt omniprezente... In realitate, insa, este foarte posibil ca, atunci cand ne gandim la asta si poate inca si mai mult cand o exprimam, luand in considerare usurinta cu care obisnuiesc cuvintele sa ne iasa din gura, sa nu avem o constiinta clara a ceea ce ar putea insemna.” (José Saramago)

„Intermitentele mortii nu este numai o eleganta fabula moderna, o satira necrutatoare a mecanismelor politicii si o profunda meditatie filozofica, ci si o emotionanta poveste de dragoste. Iar povestile de dragoste urmaresc, de regula, sa afle ce-i aduce pe indragostiti impreuna si, prin extensie, in ce consta umanitatea noastra. Raspunsul lor circular, tautologic este ca dragostea ne face umani. Dar, desi in romanul de fata dragostea joaca si ea un rol in metamorfoza mortii, aceasta din urma descopera ca secretul muritorilor este cu totul altul. Dupa cum ne sugereaza Saramago la finalul minunatei sale carti, o moarte care doarme nu mai este moarte.” (The Observer)

„Saramago este, fara indoiala, cel mai mare scriitor al vremurilor noastre… Are forta de-a arunca o strafulgerare orbitoare asupra subiectelor sale, un moment infricosator, prelungit pana la limita, de claritate ce lumineaza detaliile aflate dincolo de puterea de-a dezvalui a razelor soarelui.” (Chicago Tribune)

„Probabil limba e aceea care-si alege scriitorii de care are nevoie, ii foloseste pentru a exprima cate o mica parte din ceea ce este.” (José Saramago)

„Nu doar scriu. Scriu ceea ce sunt. Daca exista vreun secret, poate ca acesta este.” (José Saramago)