Ion Mincu. Arhitect 1851-1912, - de Toma T. Socolescu

Vremea in care s-au facut primele incercãri de innoire a formelor... a fost penultimul deceniu al veacului XIX, iar cel dintai arhitect, care a incercat sã opuna eclectismului cosmopolit al arhitecturii acelei vremi opere noi in ale cãror forme se afirmau trasaturi specific nationale, a fost Ion Mincu. .
Opera lui lon Mincu reflect de buna seamã - ca opera oricarui creator de talent - numeroase contradictii caracteristice epocii sale. Este de refinut faptul ca spre deosebire de alti arhitecti, el n-a devenit un rob al manierei deprinse pe bancile scolii. Academismul si eclectismul, care stapaneau mintile multor arhitecti din Franta si din alte fãri la sfarsitul veacului trecut, pe Ion Mincu nu l-au tentat. La baza conceptiei sale a stat ideea ca dezvoltarea artei de a construi trebuie, desigur, sa se sprijine pe exemple clasice apartinand patrimoniului vechilor arhitecturi si a respins categoric eclectismul. In spiritul acestei conceptii, noul in arhitectura nu se bazeaza pe ruperea continuitatii unui stil, ci reprezint o crestere fireascã, o reluare pe un plan superior si o prelucrare corespunzatoare unor noi programe si cerinte sociale a elementelor si formelor acumulate anterior...
Daca munca inceputa de Ion Mincu n-a putut fi dus mai departe, cu rezultate mai bune, de fostii sai elevi crescuti in scoala abia intemeiata de la Bucuresti, in schimb ideile sale au prins radacini si alti cativa arhitecti - printre care Petre Antonescu, Nicolae Ghica-Budesti si Cristofi Cerchez-, instruiti ca si Ion Mincu in scoli straine, dar insufletiti de acelasi ideal, au incercat si, gratie talentului si pozitiei lor realiste, intelegerii juste a functiilor utilitare primordiale ale arhitecturii, precum si unei cunoasteri mai adancite a patrimoniului vechii arhitecturi romanesti, au izbutit sã faca un pas mare mai departe.
Acad. Grigore lonescu

DIMENSIUNI