Iosif Vulcan PRINCEPS ! : PANTEONUL ROMÂN, Pesta, 1869

PRINCEPS !!!

Iosif Vulcan,
PANTEONUL  ROMÂN,
Pesta, 1869


    Iosif Vulcan (1841-1907) a fost publicist și scriitor român, animator cultural, membru al Academiei Române. Era, de obârșie din Bihor. Deși a studiat dreptul la Universitatea din Budapesta, îmbrățișând cariera de avocat, a excelat pe tărâm cultural, militând, prin tot ce a făptuit, la susținerea și afirmarea unității spirituale a românilor. Acesta a fost temeiul înființării, în anul 1865, la Pesta, a revistei ,,Familia”, mutată ulterior la Oradea, în ale cărei pagini a găzduit și promovat scrierile celor mai de seamă oameni de cultură români, un reper de referință meritoriu, îndeobște cunoscut, fiind, în martie 1866, debutul literar a lui Eminescu.
    Iosif Vulcan a debutat editorial, tot în 1866, cu un volum de poezii. Următoarele sale scrieri reprezintă nuvele, romane, traduceri și piese de teatru, cele mai cunoscute fiind Lira mea (1882), piese- le de teatru Ștefan Vodă cel Tânăr, Gărgăunii Dragostei, Mireasă pentru Mireasă și volumul Panteonul Român, scriere la care ne referim în cele ce urmează.
    ,,Pentru a susține programul național al revistei și a câştiga prestigiu şi încredere, Iosif Vulcan s-a străduit să-i aibă printre colaboratori pe cei mai importanţi scriitori şi savanţi ai timpului (uneori preluând poezii sau articole din alte reviste), iar aceştia proveneau din sfera Societăţii Academice Române: Heliade-Rădulescu, D. Bolintineanu, Vasile Alecsandri, George Bariţiu, Timotei Cipariu, Alexandru Roman, G. Sion, Al. Papiu-Ilarian, Iosif  Hodoş, B. P. Hasdeu. În paralel, Iosif Vulcan făcea  cunoscute  aceste personalităţi printr-o serie de portrete – un portret grafic pe prima pagină sau în interior şi o bio-grafie concisă, însoţită de comentarii şi aprecieri personale, în corpul revistei. În scurtă vreme, aceste portrete vor alcătui sumarul unei cărţi: Panteonul român, publicată de Iosif Vulcan în 1869 şi anunţată ca un prim volum. Sunt cuprinse aici profilurile realizate de Iosif Vulcan în revistă în primii patru ani, din 1865 până în 1869, însă în volum nu sunt preluate toate portretele publicate în revistă (unele sunt ale unor finanţatori ai revistei, cum este Nicolae Jiga, prezentat în chiar primul număr, absent în volum, altele sunt figuri din aria universală) şi nu este păstrată nici ordinea cronologică în care au apărut iniţial în revistă...
    Volumul din 1869 cuprinde următoarele portrete, în ordinea din sumar: debutează cu un profil Carol I domnul românilor şi continuă cu alte 30 de nume (în ortografia lui Iosif Vulcan şi a timpului său): Andrei Mureşanu, Ioan Eliade Rădulescu, Timoteiu Cipariu, A.Treboniu Laurian, Mihail Kogălniceanu, Georgiu Bariţiu, Simeon Bărnuţiu, Vasiliu Alecsandri, Anastasiu Panu, Samuil Vulcan, Aron Pumnul, Ion Brătianu, Avram Iancu, Constantin Rosetti, Alexandru Hurmuzachi, Dimitriu Ţichindeal, Dimitriu Bolintineanu, Moise Nicoară, Nicolau Golescu, Dora d’Istria, Alexandru Sterca-Sulutiu, Georgiu Hurmuzachi, Georgiu Sion, A. Papiu-Ilarian, Constantin Negri, Alexandru Petriceicu-Hajdeu, Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Iosif Hodos, Matei Millo, Vasiliu Alexandrescu-Urechiă. Acesta este tabloul de valori al tânărului Iosif Vulcan (care, în 1869, nu avea decât 28 de ani), promovat iniţial prin intermediul revistei ,,Familia” şi statuat apoi în volumul Panteonul român. Să nu uităm că era anunţat ca primul volum şi să înţelegem că selecţia era parţială, urmând a fi completată. Prins însă cu creaţia proprie (poezie, proză, teatru, publicistică), Iosif Vulcan nu a continuat creionarea şi completarea tabloului de valori decât în revistă (unde predomină începând cu 1870 numele din politica şi cultura universală), nu şi într-un al doilea volum.
    Perspectiva sa culturală rămânea tributară ariei de gravitaţie a paşoptismului şi a unui naţionalism romantic. Dar se vede foarte bine grija sa de a reprezenta toate provinciile româneşti. Centrul selecţiei sale îl constituie Ardealul, cu zece personalităţi politice şi culturale. Definitorii pentru Moldova sunt cinci personalităţi, iar pentru Ţara Românească şapte, dacă îi includem aici şi pe Matei Millo şi V. A. Urechia, moldoveni care au sfârşit la Bucureşti. Din Bucovina sunt cei doi Hurmuzachi şi Aron Pumnul, din Banat Ţichindeal şi Moise Nicoară, iar din Basarabia cei doi Hasdeu. La aceştia, trebuie să-i adăugăm ca inclasabili după provincii pe Carol I şi pe Dora d’Istria. Aşa apare sinteza regionalistă a românismului în viziunea lui Iosif Vulcan despre mijlocul secolului al XIX-lea.
    În anii următori lui 1869, Iosif Vulcan mai scrie despre puţini alţi români reprezentativi care ar fi putut intra în acest tablou general: în 1871 despre Nicolae Bălcescu, Andrei Şaguna (episcopul ortodox e prezent şi pe lista din 1865 din revistă, dar neselectat pentru volum),Vincenţiu Babeş, Gh. Asachi. Al. I. Cuza (recuperat abia în 1874) e marele absent din tablou, înlocuit cu Carol I şi cu uzurpatorii săi, Ion Brătianu şi Nicolae Golescu. Absenţa lui Al. I. Cuza din tablou funcţionează ca un revelator al coloraturii politice pe care o are perspectiva adaptată, conjuncturală, a lui Iosif Vulcan. El îşi alege preferaţii dintre paşoptiştii revoluţionari, militanţii unionişti, cu o ideologie liberală naţională. Figura cea mai impunătoare din această categorie este aceea a lui Kogălniceanu. Aşezarea în fruntea volumului a portretului lui Carol I rămâne de circumstanță. Ion Brătianu şi Nicolae Golescu sunt numai politicieni şi nimic altceva. Avram Iancu este un simbol al dramei naţionale a românilor ardeleni. Bariţiu, Bărnuţiu şi Papiu Ilarian, militanţi şi publicişti, sunt extraordinari constructori ai aspiraţiilor naţionale pentru românii din Transilvania. Numele politicianului moldovean Anastasie Panu reprezintă cea mai palidă personalitate din toată lista. Scriitori, în sensul deplin al cuvântului, nu sunt mai mult de 15 din cei 31, punându-i printre aceştia şi pe filologii savanţi cum sunt Cipariu şi Treboniu Laurian sau pe un profesor exemplar ca Aron Pumnul. Cei doi Hurmuzachi sunt cărturari şi militanţi pentru drepturile românilor în Bucovina, deci importanţi mai mult pentru meritele lor politice. Pe lângă scriitori şi politicieni, mai există pe lista lui Iosif Vulcan o categorie, aceea a clerului: sunt portretizaţi generos greco-catolicii Samuil Vulcan şi Al. Sterca-Şuluţiu şi arădeanul Moise Nicoară. Dacă l-ar fi inclus şi pe episcopul ortodox Andrei Şaguna nu s-ar fi simţit aşa de puternic amprenta greco-catolică a întregului tablou. În fond, aceasta e o particularitate a perspectivei lui Iosif Vulcan, crea-torul unui canon cultural impregnat de tendinţe politice şi religioase în spiritul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea”.
    În  Bibliografia Românească Modernă, scrierea este prezentată succint, în doar două rânduri de text, astfel:
,,Panteonulu românu. Portretele şi biografíile celebrităţilor române. Compusu şi edatu de Iosifu Vulcanu. Pesta (Cu Tipariulu lui Alesandru Kocsi), 1869. (24,5 x 17,5). 2 f., 161 p. cu il.”     
    Tomul, de formtul in-8o, are  [2] file+160+[1] pagini + 31 ilustrații.
    Pe recto foii de gardă se află titlul cărții: PANTEONULU ROMANU.
    Pagina de titlu înfățișează următorul text:

PANTEONULU ROMANU.
PORTRETELE ȘI BIOGRAFIELE
CELEBRITĂTILOR ROMANE.
TOMULU I.
COMPUSU ȘI EDATU
DE
IOSIFU VULCANU.
Pesta 1869
CU TIPARIULU LUI ALESANDRU KOCSI.

    Verso foii de titlu este alb.
    Pe pagina 1 se află următoarea dedicație:
    INNALTIMEI SALE REGALE
    CAROLU I.
    DOMNU ALU ROMANILORU,
    PROTECTORU ALU SCIINTIELORU
    SI    
    ARTILOR FRUMOSE.
    In semn de omagiu si devotamentu.
De la p. 3 la p. 160 sunt tipărite biografia și portretul celebrităților române, iar pe ultima pagină nenumerotată se află Cuprinsul.
    De o valoare artistică aparte sunt ilustrațiile cărții. Împodobesc tipăritura un număr de 31 ilustrații. Numite cel mai adesea litografii, ele sunt, în realitate gravuri în lemn. Cercetarea atentă a acestor ilustrații de o reală finețe artistică, dezvăluie existența unui număr de:
- cinci gravuri nesemnate, înfățișându-i pe: Al.Papiu-Ilarian, Timotei Cipariu, Simion Bărnuțiu, Vasile Alecsandri și Nicolae Golescu.
- douăzeci și două gravuri semnate de gravorul Carol Rusz, înfățișându-i pe: Carol I, Andrei Mureșianu, I. Heliade Rădulescu, A. Treboniu-Laurian, M. Kogălniceanu, G. Barițiu, Samuil Vulcan, Avram Iancu, C. Rosetti, Dimitrie Țichindeal, D. Bolintineanu, Moise Nicoară, Dora d,Istria, Al. Sterca-Șuluțiu, George Hurmuzaki, George Sion, Constantin Negri, Al. Petricescu-Hașdeu, Bogdan Petriceicu-Hașdeu, Iosif hodoșiu, Matei Millo și V. A. Urechia.
- patru gravuri semnate de artistii Joseph Marastoni și Carol Rusz, înfățișându-i pe: Anasatasiu Panu, Aron Pumnul, Ioan Brătianu și Alexandru Hurmuzaki.
    După cum se observă, un număr de 26 dintre cele 31 gravuri poartă semnătura gravorului Carol Rusz, iar tehnica identică urmată în cazul celor cinci gravuri nesemnate indică mâna aceluiași artist.
    Carol Rusz, de origine germană (pare-se originar din Leipzig), și-a desfășurat activitatea, începând de la jumătatea secolului al XIX-lea, la Budapesta, remarcându-se ca gravor în lemn. Portrele multor personalități ale acelui timp și ilustrațiile sale împodobesc multe dintre cărțile și publicațiile vremii.
    Joseph Marastoni (1834-1895), pictor și gravor renumit în Austria și Ungaria. Absolvent al Academiei de arte din Veneția, între 1853 și 1868 a locuit și activat în Budapesta, iar după această dată s-a mutat la Viena. Picturile și gravurile sale oglindesc scene cotidiene de pe întinsul imperiului și portrete ale unor personalități ale epocii.
    
    Exemplarul din Panteonul Român ce-l prezentăm este complet, are legătura veche și se află în stare bună de păstrare. La sfârșitul secolului al XIX-lea, cartea s-a aflat în folosința învățătorului cărturar Nicolae Firu din Oradea. Unul din deținătorii vremelnici ai cărții a completat o serie din biografiile cărții cu o serie de indicații bibliografice.
    Cartea se află în stare bună de păstrare, are valoare patrimonială și bibliofilă.

Referințe bibliografice:
Bibliografia Românească Modernă. IV, p. 801.
Dicționarul General al Literaturii Române. III, București, 2004, p. 719 .
Florian Dudaș, Cărți Rare. Contribuții la Bibliologia românească, Oradea, 2017, p.340-345.