Istoria Transilvaniei

Transilvania prezenta, a secolului XXI, poarta urmele unui trecut framântat si destul de diferit de ceea ce s-a întâmplat în alte regiuni ale Europei. Calatorul venit de departe este frapat, deopotriva în peisajul urban si în cel rural, de alaturarea unor lacasuri de cult variate, de la cupolele bizantine si neobizantine ale bisericilor ortodoxe la turnurile gotice care strapung cerul si de la arcurile rotunde ale bisericilor romanice pâna la fatadele baroce ale altor locuri de închinaciune. Toate aceste modele au fost, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp, în pericol, s-au aflat în rivalitate si în disputa, si-au periclitat reciproc existenta, dar au functionat pâna la urma concomitent si s-au influentat reciproc, conferind unicitate lumii transilvane, cunoscute, de aceea, în anumite cercuri, drept o lume a tolerantei. „Toleranta” transilvana a însemnat, în functie de realitate, dar si de interpretarea fiecaruia, acceptare si respingere în acelasi timp, primire si excludere, egalizare si segregare, dând societatii o forma si o functionare sui generis. Cartea aceasta îsi propune sa arate cum s-a putut produce acest lucru de-a lungul timpului, care au fost prioritatile si cum au evoluat lucrurile deopotriva în context local, regional, national si european.