Jocul cu moartea - Zaharia Stancu

„Omul, de obicei, când spune ca pielea omului nu pretuieste doua parale, se gândeste la pielea altuia. Propria lui piele i se pare foarte scumpa. Si nu si-ar da-o nici pe-un car de aur. O nadejde zadarnica. Pâna la urma fiecare om îsi pierde undeva pielea. Si macar de-ar fi buna la ceva pielea omului. Ea însa nu e buna nici pentru o pereche de manusi...”

   „Ma mângâie peste tot cu mâini moi, de catifea. Ardea în întuneric ca o flacara neagra. Îmi cauta gura si când mi-o gasi mi-o prinse întreaga între buzele ei carnoase. Simtii, cu spaima, ca-mi bea inima...”

Zaharia Stancu, Jocul cu moartea