Jocul Ielelor - Camil Petrescu

Jocul Ielelor - Camil Petrescu

Autorul Jocului Ielelor, Actului venetian si Sufletelor tari, “ a excelat in toate capitolele spiritului enciclopedist, care-l caracterizeaza... E poet, cu adevarat poet; e prozator, cu adevarat prozator... in toate diametralele opuse Camil Petrescu are talent... E autor de teatru adevarat... poate fi asemuit cu o boare de mireasma, care trece prin toate apartamentele intelectului, din odaie in odaie, egal, nemodificat si irezistibil.” (Tudor Arghezi)

Intreaga opera a marelui scriitor vadeste aceeasi patrunzatoare luciditate de analiza a lumii si mobilelor launtrice ale personajelor, ca si o patimasa „ravna de perfectiune”, dar teatrul a fost si a ramas pasiunea vietii si carierei literare a lui Camil Petrescu, astfel incat „La inceput a fost teatrul ar putea fi un aforism, egal in semnificatie celui biblic, ce s-ar potrivi de minune nu numai autorului dramatic, ci si cronicarului, regizorului, teoreticianului si directorului de teatru, ce Camil Petrescu a fost rand pe rind, cu egala stralucire si mai ales cu aceeasi totala daruire de sine.” (Perpessicius)

Atat in romane cat si in opera dramatica a lui Camil Petrescu exista o intuitie unitara a omului. Barbatul lucid si activ, ambitios si individualist e infrant de obsesia simturilor si incarcerat de instinctualitatea femeii, „iubirea fiind vazuta ca senzualitate sporita de inteligenta si imaginatie”, potrivit parafrazei scriitorului: „cat sentiment, atata inteligenta”. Femeia apare ca centrul unor energii si tensiuni care hotarasc destinele celor din jurul ei, o dumnezeiasca „monada”: „acel punct care reflecta in el toata existenta universului”... „o picatura de roua, in care se rasfrange tot ce exista... Sau o frunza de stejar, in care e toata padurea”... Crezusem ca marea este tot ce e mai frumos pe lume... Acum stiu ca este ceva deasupra marii, pentru ca are in ea si esenta marii, cum are in ea esenta intregii creatii... Astfel, femeia este cheia naturii... Toate tainele sunt rezumate in ea, si cand un suflet de femeie ti s-a deschis, ti s-au deschis toate intelesurile lumii...” (Act venetian)