John Ruskin - Cele sapte lampi ale arhitecturii principii arhitecturale 25 ill.

Nr. pagini 231

25 ilustratii

starea cartii: noua

Descriere: 

Scrierea Celor șapte lămpi ale arhitecturii (1849), a doua carte pe care John Ruskin o dedică arhitecturii, după prima, The Poetry of Architecture(1837-38), coincide și este marcată de revoluțiile continentale de la 1848, și premerge faimoasei opere, The Stones of Venice. Poate mai mult decât orice altă carte, Cele șapte lămpi a cunoscut variate schimbări sau precizări cu ocazia edițiilor care i-au urmat. Pentru traducerea de față am ales textul final, aranjat atât de Ruskin, cât și de editori, pentru ediția de opere complete (1903-1912). Din acest punct de vedere, cititorii din România vor avea acces atât la notele editorului, ale autorului și, bineînțeles, notele, lămuritoare în unele cazuri, ale  traducătorilor. Dintre toate operele ruskiniene, Cele șapte lămpi ale arhitecturii este o piatră de încercare pentru cititor și, evident, pentru traducător.

Cred că nu exagerez spunând că nu poți înțelege proza britanică de secol nouăsprezece, dar nu numai, dacă nu ai citit operele lui Ruskin cu creionul într-o mână și dicționarele de epocă în alta; cu siguranță, nu poți înțelege până la ultima nuanță stilistică proza lui Oscar Wilde, de exemplu. Cartea a fost ridicată în slăvi de Marcel Proust, care își dorea enorm să o traducă, dar nu a reușit, pentru că textul, a cărui frumusețe stilistică este de necontestat, este și unul tehnic.

De aceea, echipa de traducători include studenți-arhitecți și arhitecți profesioniști (în calitate de consilieri științifici). Am dorit ca prima traducere integrală a unei opere aparținând uneia dintre cele mai sclipitoare minți ale secolului al nouăsprezecelea (dar și a multora de acum înainte) să reușească să redea în aceeași măsură frumusețea complexă, greu de prins, a textului și a limbajului architectural folosit de Ruskin neabuziv dar, foarte precis. Cele șapte lămpi ale arhitecturii sunt, de fapt, tot atâtea principii morale pe care autorul le asociază arhitecturii, alegându-le pentru a pune ordine în domeniul care îi pare asaltat de urât, prost-gust și neștiință. Gestul creator veritabil este unul al sacrificiului, adevărului, puterii, vieții, frumosului, memoriei și obedienței. Ar putea să fie mai mult de șapte, ar putea să fie infinite, spune Ruskin, dar asta nu ar face decât să vulgarizeze demersul. La acest lucru m-am gândit când am dat, inițial, numele proiectului: Șapte Cărți Fundamentale pentru Arhitecți. Echipa proiectului (studentele Adina Ceară și Antonia Ivancu, Andreea Höfer, masterandă la MTTLC, precum și arhitecta-asistentă universitară, Ilinca Păun-Constantinescu și arhitecta-lector universitar, Miruna Stroe) dorește să amintească faptul că nu foarte departe în timp, mai precis, în anul 2000, s-a sărbătorit centenarul morții lui John Ruskin, ocazie pentru numeroase gesturi de cultură, concretizate prin apariția unei avalanșe de studii și cărți care pun din nou sub lupă opera acestuia; gestul nostru, deși ușor întârziat, se înscrie în aceeași linie.