Karl Kautski , Terorism si comunism , 1919 , editia 1

Biblioteca . Format apropiat de A4 , coperte cartonate , piele la cotor si colturi , ambele coperte mentinute in legatura , 172 pagini . O lucrare foarte rara .Karl Kautsky, născut la Praga dintr-o familie de artiști din clasa mijlocie . Familia s-a mutat la Viena când Kautsky avea șapte ani. A studiat istoria, filozofia și economia la Universitatea din Viena începând cu 1874 și a devenit membru al Partidului Social Democrat din Austria în 1875. În 1880, el s-a alăturat unui grup de socialiști germani din Zürich . Influentat de Eduard Bernstein, secretarul lui Karl Höchberg⁠ , a devenit marxist, iar în 1881 i-a vizitat pe Marx și pe Engels în Anglia. Cariera politică În 1883, Kautsky a fondat revista lunară Vremurile noi la Stuttgart . A editat revista până în septembrie 1917: aceasta i-a adus un venit constant și i-a permis să promoveze marxismul. Din 1885 până în 1890, a petrecut timp în Londra, unde a devenit prieten apropiat cu Friedrich Engels. Poziția sa de teoretician marxist proeminent a fost asigurată în 1888, când Engels l-a însărcinat cu editarea teoriilor surplusului de valoare⁠ ale lui Marx în trei volume. În 1891 a fost coautor al Programului de la Erfurt⁠(d) al Partidului Social Democrat din Germania  împreună cu August Bebel și Eduard Bernstein. După moartea lui Engels în 1895, Kautsky a devenit unul dintre cei mai importanți și mai influenți teoreticieni ai marxismului, reprezentând mainstreamul partidului împreună cu August Bebel și prezentând o teorie marxistă a imperialismului. Când Bernstein a atacat poziția marxistă tradițională a necesității revoluției la sfârșitul anilor 1890, Kautsky l-a denunțat, argumentând că accentul pe care Bernstein îl pune asupra fundațiilor etice ale socialismului deschide calea către o chemare la o alianță cu burghezia progresistă și o abordare fără clase. Anii de război În 1914, când deputații social-democrați germani din Reichstag au votat creditele de război, Kautsky  le-a sugerat să se abțină de la vot. Kautsky a susținut că Germania ducea un război defensiv împotriva amenințării Rusiei țariste. Cu toate acestea, în iunie 1915, la aproximativ zece luni după începerea războiului și când devenise evident că va fi un război susținut, îngrozitor de brutal și costisitor, el a adresat un apel lui Eduard Bernstein și lui Hugo Haase⁠ împotriva liderilor pro-război din SPD și a denunțat obiectivele anexioniste ale guvernului german. În 1917, a părăsit SPD pentru Partidul Social Democrat Independent din Germania⁠ , care reunea socialiștii care s-au opus războiului. După revoluția din noiembrie din Germania, Kautsky a servit ca subsecretar de stat la Ministerul de Externe al guvernului revoluționar de scurtă durată SPD-USPD și a lucrat la găsirea documentelor care demonstrau vinovăția Germaniei imperiale pentru declanșarea războiului.  Scrierile lui Kautsky împotriva violenței revoluționare a Revoluției Ruse , Dictatura proletariatului , a fost publicată pentru prima dată la Viena în 1918.  El a vizitat Georgia în 1920 și a scris o carte despre Republica Democratică Georgia, care în acel moment era încă independentă de Rusia bolșevică. Până când a fost publicată în 1921, Georgia fusese puternic influențată de Războiul Civil Rus, Armata Roșie invadase Georgia⁠ , iar bolșevicii au instaurat⁠ Republica Sovietică Socialistă Georgiană. În 1924, la vârsta de 70 de ani, Kautsky s-a mutat înapoi la Viena împreună cu familia sa și a rămas acolo până în 1938. La momentul Anschlussului lui Hitler, a fugit în Cehoslovacia și de acolo a fost dus cu avionul la Amsterdam, unde a murit în același an. Karl Kautsky a locuit mulți ani în Berlin-Friedenau⁠ ; soția sa, Luise Kautsky⁠ , a devenit o prietenă apropiată a Rosei Luxemburg, care locuia și ea în Friedenau. O placă comemorativă marchează locul unde a locuit Kautsky, în Saarstraße 14. Vladimir Lenin îl descria pe Kautsky drept renegat în broșura clasică : Revoluția proletară și tenegatul Kautsky ; Kautsky, la rândul lui, l-a criticat pe Lenin în opera sa din 1934 : Marxismul și bolșevismul: democrația și dictatura: Bolșevicii sub conducerea lui Lenin, însă, au reușit să captureze controlul asupra forțelor armate din Petrograd și mai târziu din Moscova și au pus astfel bazele unei noi dictaturi în locul vechii dictaturi țariste.  Cu toate acestea, atât Lenin, cât și Troțki au apărat Revoluția Bolșevică ca o revoltă socială legitimă și istorică asemănătoare cu Revoluția Franceză, imaginându-se pe ei înșiși și pe bolșevici în rolul iacobinilor, în vreme ce oportunismul lui Kautsky și al unor figuri similare l-au considerat o mită socială, înrădăcinată în intimitatea lor crescândă cu clasele privilegiate .  El îi considera pe bolșevici (sau comuniști) ca o organizație conspirativă care a câștigat puterea printr-o lovitură de stat și a inițiat schimbări revoluționare pentru care în Rusia nu exista niciun raționament economic. În schimb, s-a dezvoltat o societate dominată de birocrație, ale cărei defecte depășeau problemele capitalismului occidental. El afirma: Turiștii străini din Rusia rămân muți de uimire în fața uriașelor întreprinderi ridicate acolo, ca în fața piramidelor, de exemplu. Numai rareori le trece prin cap gândul la ce înrobire, ce decădere a stimei de sine omenești este legată de construcția acestor stabilimente gigantice. Și: Au extras mijlocul prin care să creeze forțe materiale producătoare distrugând cea mai esențială forță producătoare dintre toate - omul muncii. În groaznicele condiții create de Piatiletka⁠ , oamenii piereau repede. Filmele sovietice, desigur, nu arată aceasta.