„LEGEA” LUI MAGNIFICENTIUS, București, 1923 în ADUNAREA DEPUTATILOR !!!

„LEGEA” LUI MAGNIFICENTIUS, București, 1923 în ADUNAREA DEPUTATILOR !!!

Magnificentius,
adica Theodor Niculescu, nascut la Caracal in 1876, a fost un geniu care a reusit sa atraga atentia unei tari intregi, prin talentul sau de a picta, si mai ales prin conflictul pe care l-a avut cu Ionel Bratianu. Conflict e chiar putin spus, Magnificentius l-a provocat la duel pe Bratianu, considerat dictator incorect si criticat de multa lume. Duel, adica.. „hai sa ne batem intr-o piata publica, sa vada toata lumea care-i mai tare”.
Drept raspuns, Bratianu l-a bagat la spitalul de nebuni. Moment in care au si aparut barfele cum ca Magnificentius va fi omorat, spitalul de nebuni era un loc ideal de a scapa de un om pe vremurile de atunci. Insa cativa ani mai tarziu a fost eliberat, despre cazul lui scriindu-se si in ziarul Spitalul.
Supranumit de catre public drept „Imperatorul artelor”, Magnficentius mai fermeca lumea si prin pictarea bancnotelor de atunci (care aveau elemente destul de complicate, minutioase), astfel incat sa nu mai stie nimeni diferenta dintre cea reala si cea falsificata. Insasi guvernatorul BNR l-a chemat intr-o intalnire personala sa-i demonstreze actul in direct.
Deci asta a fost raspunsul la prima intrebare, cea cu autorul. Cat tine de afis si ocazia cu care a fost tiparit, situatia e in felul urmator de hilara:
Magnificentius, in culmea nebuniei sale, a pictat acest „omagiu adus autoritatilor” – o propaganda a politicienilor care au ajutat la infaptuirea Romaniei Mari, cu scopul de a il tipari ultetior in baza unei legi, votate de parlament (pentru care urma el sa insiste, strangand si semnaturi de la cetateni), si de a fi distribuit la nivel national, in schimbul intitularii si recunoasterii sale nationale ca „Imparatul Artelor Stiintifice”, si desigur in schimbul unei sume uriase de bani. Doar a muncit la el mult…
Partea hilara este ca a castigat 30 de voturi parlamentare! Cica a fost si publicata legea in Monitorul Oficial, da, cea care crea un personaj nou in Romania Mare, si anume Imparatul Artelor. Da..
Evident ca Bratianu le-a tras tuturor cateva palme de trezire. Atunci a si fost chemat la duel. In ceva timp desenatorul mai crease un nou afis, cu un inger care statea cu sabia deasupra capului lui Bratianu. Pentru ziarele din Bucuresti, asa cum scrie si in Contemporanul, cazul acesta era ca painea calda, si l-au folosit la maxim, creand o agitatie uriasa in randul populatiei. Moment in care a aparut spitalul de nebuni in ecuatie si totul s-a calmat.
Indiferent cum pare acest Theodor Niculescu, nebun sau nu, a plecat de la 13 ani de acasa pentru a munci in Bucuresti, a facut Scoala de Arte la Paris, si a reusit sa-l impresioneze pe guvernatorul BNR. Nu conteaza ce spune definitia nebuniei, oricum nu exista nici una a ratiunii. Magnificentius este demn de a intra in randul legendelor urbane, tururilor turistice, (evident ca se plimba tot pe langa Capsa, zona tuturor „nebunilor”), si poate chiar de o cercetare pe la Arhivele Nationale, cine stie ce mai gasim pe acolo despre el. Asta asa,  pentru cei care au cel putin atat de multa nebunie ca Magnificentius. (Anticariatul ART LIBRIS)

Povestea fabuloasă a lui lui Magnificențius,

inginerul din Caracal care primea pensie de la BNR ca să nu falsifice bani
(Mălina Pană)

Theodor Niculescu zis ,, Magnificențius” s-a născut la Caracal in 1876. Dupa ce a terminat cursul primar si doua clase gimnaziale in orașul natal, Niculescu a ajuns la București unde alături de alți 50 de candidati, a concurat pentru un post de desenator la Serviciul Lucrarilor CFR. Așa începe povestea fabuloasă a lui lui Magnificențius…
Proba lui este stralucită, fiind primul pe ,,podium”.
I se da postul, retribuit cu 300 lei lunar. Salariu fantastic pentru un copil de 13 ani, daca ne găndim ca pe acel timp Caragiale, ca director al Teatrului National, primea nu mai mult de 400.
In 1896 a plecat la Paris unde a lucrat cartografie.
După un timp, a vrut să se îmbarce pe un vapor pentru America. Banii nu i-au ajuns si in schimbul unei reclame lucrate pentru ,,Nord Deutscher Lloyd” a fost răsplatit cu un bilet gratuit pana la New York.
A rămas aici cinci ani, executând diferite comenzi pentru casele de comerț. Intre altele a lucrat si partea topografica a celui mai mare bulevard new-yorkez. A ajuns apoi la Boston unde, dupa propria mărturisire, timp de doi ani, a aprofundat toate marile enciclopedii din bibliotecile de acolo, ajungând ,,a construi o filosofie personală”.
Filosofie care l-a dus apoi direct intr-un spital de alienati, unde a stat sase luni, fiind apoi repatriat.
La vârsta de 48 ani , Magnificențius a ajuns în tara, internat in ziua de 14 iunie 1923, la sectia provizorie a spitalului de psihiatrie Marcuta, din dispozitia autoritatilor.
Raportul medical se spune,, Pacientul a fost examinat in repetate rânduri. Intotdeauna s-a prezentat imbracat elegant, excentric, cu vorbe răsunatoare însoțite de gesturi largi, teatrale. Orientarea si atenția sunt fără greșeli. Medicii se refera si la obsesia pentru grandoare si la asa zisele descoperiri metafizice.
In final, doctorii au descoperit ca Niculescu este inofensiv, chiar daca se credea un spirit genial care a fost întrupat inainte de Buda, Cezar si Napoleon.
O enigma pentru toti cei din jur, Theodor Niculescu reușea sa șocheze si în cercul prietenilor si a colegilor. Uimirea tuturor venea atunci cand Niculescu punea mana pe o penița si desena ce i se solicita. Îndemanarea i-a adus si porecla ,, Magnificențius” – supranumele fiind folosit de acesta atunci cand se recomanda.
Plătit de BNR ca ”să nu facă”.
Isprava care l-a adus in ,,lumina reflectoarelor “ a fost atunci când a tăiat o bucata de hârtie pe măsura bancnotei de 1000 lei.
In fata prietenilor a desenat hârtia si în scurt timp, nimeni nu mai știa care este originalul si care este falsul. Ambele hartii au fost trimise la BNR pentru a vedea daca se prinde cineva ca exista un fals in plic.
De abia după ce au aflat de ,,capcana” lui Niculescu, angajatii au verificat în amănunt si doar hârtia obișnuita l-a dat de gol pe Magnificentius, desenele fiind identice.
Fiind un desenator extraordinar , o miraculoasă masină de reproducere grafica, Niculescu a fost chemat de guvernatorul băncii, iar acesta i-a fixat o ,,sinecura” – o indemnizatie pe toata perioada vieții cu conditia ,,să nu facă”.
Theodor Niculescu a trăit aproape 70 ani, fiind ingropat in cimitirul Bellu.
Pana astazi a ramas unicul ,,pensionar” al BNR – fara a fi angajat insa al institutiei de stat. Totul in baza unui ordin al guvernatorului. Iar pana la moarte, Magnificențius nu a falsificat niciodata vreo bancnota romaneasca sau straina, fiind multumit cu salariul consistent primit de la BNR.
    OPERA lui Magnificentium, cu Proiectul său de lege de la Adunarea Deputaților și semnăturile parlamentarilor, ce o prezentăm, datată 25 august 1923, are chiar dedicația autografă a acestuia.

                    
                    
                    
                    
                    
                    
                    
                    
                    
                    
                    
                    
                    
                        
                        
                    

notification icon