Legenda lui Robin Hood

Capul cu bucle de un castaniu inchis ii era acoperit cu o palarie de catifea, ce avea infipta intr-o parte o pana scurta, smulsa din aripa unui ploier. Chipul lui, bronzat si rumenit de vant si de vreme, era deschis si sincer, iar ochii ii sclipeau ca ai unei pasari salbatice, fiind la fel de neinfricat si de nobil ca una dintre acestea. Avea brate mari si parea de o forta dincolo de varsta lui, care era in jur de douazeci si cinici de ani. Intr-o mana tinea un arc lung, pe cand cealalta se sprijinea pe trunchiul neted al fagului din fata sa. Privea atent la niste tufe care se aflau la mica distanta inaintea lui, in luminis, si nici nu se clintea. Din cand in cand se uita departe, spre marginea luminisiului, unde, la marginea crangului sau a padurii, doua-trei caprioare pasteau pe sub copaci, inaintand spre locul unde statea el. Dintr-odata, vazu tufisurile miscandu-se usurel; un cap zburlit iesi dintre frunze: chipultras al unui barbat se uita cu bagare de seama incoace si-ncolo. In clipa urmatoare, din tufisul in care statea omul ascuns tasni o sageata. Aceasta zbura drept spre caprioarele care pasteau si se infipse in pieptul celei mai apropiate.