Leibniz si Clarke, corespondenta filosofica - Ezio Vailati

Filosof si matematician german, G. W. Leibniz (1646-1716) si-a scris intreaga sa opera in limbile latina si franceza. In lucrarea De Arte Combinatoria, publicata in 1666 defineste o logica si o combinatie a elementelor gandirii umane. Zece ani mai tarziu inventeaza calcului infinitezimal, se initiaza in jurisprudenta si preconizeaza unificarea Germaniei in jurul Prusiei. Din punctul lui de vedere existenta lui Dumnezeu este perfect demonstrabila. Dumnezeu concepe esentele posibile, asa-zisele monade, care constituie armonia lumii si releveaza o matematica accesibila omului. Pe parcursul unui intreg an, Leibniz a purtat o corespondenta intensa cu marele teolog si filosof englez, Samuel Clarke (1675-1729), exponent filosofic al conceptiei lui Newton. Acest schimb de scrisori filosofice s-a constituit intr-o polemica celebra si aprinsa care s-a desfasurat pe fundalul disputei dintre Leibniz si Newton asupra descoperiri calcului diferential , ca si asupra altor probleme controversate.