LEON VIORESCU (1886-1936), "PEISAJ LA MARGINEA SATULUI", ulei pe carton

LEON VIORESCU (1886-1936), "PEISAJ LA MARGINEA SATULUI"

ulei pe carton semnat dreapta jos

DIMENSIUNI:

42X35,5 CM- CU RAMA

30X23 CM- FARA RAMA

STARE FOARTE BUNA

GARANTEZ AUTENTICITATEA LUCRARII FARA LIMITA DE TIMP.

date biografice:

Absolvent al Școlii de Belle Arte din Iași, coleg de generație cu Tonitza și Ștefan Dimitrescu, de altfel și prieteni foarte buni, Viorescu s-a prezentat pe întreaga durată a vieții drept un personaj tihnit, dar mai ales muncitor. Stabilitatea oferită de constanța locului de muncă, fiind funcționar al Ministerului Cultelor din 1920 și până la sfârșitul vieții, a fost determinantă în cariera plastică și în traseul pe care și-l alege. Pointillismul devine unealta principală pe care Viorescu o reinterpretează după principii și opinii proprii asupra ceea ce ar trebui să fie pictura. Această împroprietărire s-a definit prin faptul că pictorul nostru a preluat o tehnică de pictare, dar a pus în practică doar o față a acestei maniere, pentru ca atmosfera să îi aparțină în totalitate. Componenta evidentă aleasă de Viorescu, acea sacadare în pensulație, a reprezentat modalitatea prin care imaginile au fost construite, eminamente prin culoarea ce însoțește materia pastei. Diferența dintre Viorescu și Signac, sau mai aproape de noi, de Dărăscu, a constat în renunțarea voită la interogații asupra luminii. Viorescu nu descompune lumina, ci alege să descompună forma, tocmai pentru ca ulterior, în urma unui proces minuțios, să încarce fiecare tușă cu însemnătatea întregului.

În alegerea temelor abordate, Viorescu nu depășește limitele picturii moderne, dar se simte mai confortabil în preajma unor anumite genuri. Peisajul, de altfel cel mai elogiat în epocă alături de scene de gen cu interioare și naturi statice, a reprezentat axul central al unei arte menite să aparțină unui maestru interbelic. Acest maestru a picturii interbelice, "de mare talent, mort devreme"dupa cum apare mentionat in Enciclopedia "Cugetarea" in 1940, a pictat foarte putine lucrari pe parcurusl vietii, as putea spune mai mult calitativ decat cantitativ, avand si o anumita stabilitate financiara, nefiind nevoit ca multi alti colegi ai generatiei sale sa picteze pentru sustinerea traiului zilnic. Picteaza in maniera modernista pentu anii "20, "pointilista" la fel ca si S. Mutzner. Din foarte multe puncte de vedere calitatea lucrarilor lui Viorescu depaseste pe cea a lui Mutzner insa cotatia actuala este usor in defavoarea primului. Mai devreme sau mai taziu "justitia istoriei artei" isi va spune cuvantul. Calitatea artisitica a operei ii da dreptul sa-l incadram in categoria "marilor maestri" ce s-au afirmat intre cele doua razboiae mondiale, fiind un participant activ al Saloanelor Oficiale in mod deosebit intre 1924 si 1936. Era un pictor "sfios si resemnat" dar de o mare "frumusete umana" cum afirma cronicarul Tache Soroceanu in 1936. A pictat cu predilectie peisaje, Tonitza afirmand cu privire la acestea faptul ca: "degaja o vraja relegioasa, inca neintalnita in plastica romaneasca pana la el", facand in acest sens o trimitere la pictura lui Chardin. Peisajele sale se imun printr-o atmosefera de inocenta solemnitate.

Cunoscandu-se putine lucrari, dar totusi suficiente pentru a ne face cat de cat o parere, care sa confirme aprecierile criticilor vremii, putem subscrie la caracterizarea elogioasa a creatiei lui din partea prietenului sau Tonitza: "Leon Viorescu inseamna intre contemporanii nostri, o forta misterioasa, in neodihna sporire si o constiinta artistica vredenica de marii maestri ale epocilor de glorie" ("Cuvantul", din 29 februarie 1929)

Bibliografie:

LUCIAN PREDESCU, "ENCICLOPEDIA ROMANIEI "CUGETAREA", MATERIAL ROMANESC, OAMENI SI INFAPTUIRI", 1940, P.900

PETRE OPREA ARTICOL DIN "PRO ARTE, REVISTA SOCIETATII COLECTIONARILOR DE ARTA DIN ROMANIA", NR. 9/1998, P.12,13, 

"100 CEI MAI VALOROSI PICTORI ROMANI", MIRON MANEGA

M. DEAC, T. OCTAVIAN, "300 DE PICTORI ROMANI", ED. NOI MEDIA PRINT, 2007.