Limbajul trupului - Peter A. Andersen : 2009

Editura: Teora Data aparitie: 2009 Limba: Romana Coperta: Brosata (paperback) Numar volume: 1 Numar pagini: 394 Dimensiuni: 235 x 165 x 23 mm Greutate: 0.68 kg ISBN/Cod: 1-59496-103-4 Traducator: Liana Stan Autor: Peter Andersen; Titlu: Limbajul trupului; Autor recenzie: Ioana Marinela Parasca; Ati incercat vreodata sa nu comunicati? Ati reusit? Bineinteles ca nu, pentru ca nu putem sa nu comunicam. De la expresii faciale la postura, de la gesturi la hainele pe care le purtam, de la felul in care mirosim la locul unde alegem sa stam si distanta pe care o pastram atunci cand inter-relationam, toate acestea spun ceva despre noi. Chiar daca nu vorbim, cei din jur interpreteaza limbajul trupului nostru si ne atribuie ”atitudini, emotii si ganduri”. ”Parintele semanticii (studiul relatiei dintre limbaj, gand si comportament), Alfred Korzybski, a spus: ”O harta nu este teritoriul pe care il reprezinta, dar, daca este corecta, are o structura similara cu teritoriul si de aceea este utila”. Asemenea hartilor, limbajul trupului este reprezentational si imagistic. Harta nu este teritoriul, tabloul nu este peisajul, zambetul nu este emotia, gestul nu este obiectul, iar pumnul strans nu este lovitura. Toate mesajele sunt reprezentari”. Stiati ca atunci cand intre doi oameni exista o anumita relatie, ei adopta pozitii asemanatoare? Dar despre faptul ca petrecand timp cu cineva ii spui cat de important este pentru tine? Se spune ca intr-o conversatie sincronizarea este totul. ”Este important sa vorbim si despre cat vorbim”! Daca intr-o conversatie in doi, o persoana vorbeste intr-una si numai despre ea, aceasta monopolizeaza conversatia si acest lucru este frustrant pentru cealalta persoana. “Cei care nu intervin in conversatii sunt considerati timizi, prostanaci si apatici”. Daca vreti sa fiti vazut ca un lider atunci ”vorbiti atat cat vi se cuvine plus 10%. Evident, conteaza si ceea ce spuneti, dar nu mai mult decat spuneti”. Cercetatorii au concluzionat: a vorbi mai fluent, mai puternic, mai tare, cu o voce mai joasa reprezinta vocea autoritatii; in jocul puterii, vocile mai joase, mai puternice domina; pronuntia si formularea clara comunica de asemenea forta si o pozitie sociala privilegiata. In ceea ce priveste atingerea, se spune ca persoanele dominante, stapane pe situatie, adica oamenii puternici isi permit sa ii atinga pe altii. ”Atingerea nu confera oamenilor o autoritate reala, mai degraba, autoritatea le da oamenilor dreptul de a atinge”. Studiile arata ca persoanele care initiaza atingerile sunt mai puternice. Relaxarea este o caracteristica ce li se atribuie acelora care conduc. Persoanele subordonate sunt incordate si tepene. Persoanele care au pozitii sociale mai inalte au permisiunea de a-si manifesta puterea printr-un limbaj al trupului relaxat. Daca observam limbajul trupului subordonatilor observam ca acesta este vertical si incordat. Altfel spus ”rigiditatea comunica subordonare, in timp ce miscarea indica dominatie”. Gesturile politicoase sunt si ele, paradoxal, manifestari ale puterii. Daca la o prima vedere, acestea par a fi manifestari de supunere, atunci cand sunt facute de o persoana puternica, aceste gesturi o fac si mai puternica, ”deoarece altii adauga amabilitatea si bunavointa la lista calitatilor persoanei respective”. ”Politetea este irezistibila. Micile servicii facute altora sunt paradoxal de autoritare”. Daca aducem vorba despre afectiunea dintre oameni, aceasta se caracterizeaza prin ”sentimente de apropiere, impartasire, placere si satisfactie pe care le simtim in relatiile noastre cele mai stranse, mai intime”. Un limbaj afectuos al trupului include ”tonuri placute ale vocii, imbratisari, gesturi de salut, expresii faciale multumite si fericite, comportamente sincronizate, relaxarea si petrecerea timpului impreuna doar de dragul de a fi impreuna”. Voi mentiona cate ceva si despre adolescenti. Acestia ”sunt ca niste copii de 3 ani care merg pe 30. Uneori se poarta ca niste copii: nesiguri, emotivi si neajutorati. Alteori, ca niste adulti: increzatori, independenti, indiferenti si competenti”. ”Adolescentii traiesc intr-o lume absolut egocentrica”. Sunt convinsi ca ”experientele lor sunt unice, ca nimeni n-a mai suferit din cauza unei despartiri. Ei reactioneaza dramatic, exagerat in toate aceste situatii”. Tot ce isi doreste un adolescent este sa fie independent, iar parintele trebuie sa contribuie la realizarea acestei independente. Este foarte important pentru un parinte sa foloseasca un limbaj al trupului potrivit. Iata cateva din gesturile care ii fac pe adolescenti sa se simta stanjeniti: sa fie imbratisati si pupati in public; sa se uite peste umarul lor pentru a le verifica tema; sa poarte haine demodate sau prea ”cool” in prezenta lor; sa li se aranjeze parul sau hainele; sa li se invadeze spatiul, etc. Este stiut faptul ca majoritatea adolescentilor se opun incercarilor de a ii controla, facand intocmai ceea ce li s-a interzis. ”De ce? Fiinta umana este programata biologic si social sa fie independenta. De-a lungul copilariei, copiii sunt adesea incapatanati, dar in adolescenta ei isi stabilesc activ o identitate proprie, separat de parinti. Pentru a-si afirma aceasta identitate noua, independenta, ei resping tot mai mult controlul si sfaturile adultilor”. Despre toate acestea si despre multe altele, la fel si poate mult mai interesante, veti afla daca veti citi cartea lui Peter A. Andersen: Limbajul trupului.