Tagmei protagoniștilor roșcovani –
lui Pippi Șosețica, lui Morcoveață sau Annei de la Green Gables –
se alătură astăzi și Lisa. La fel de șăgalnică și de aventurieră,
fetița este personajul principal al cărții „Lisa și visele ei”,
scrisă de Ivan Malkovych și ilustrată de Eugenia Gapchinska. Pe
eroină o cunoaștem odată cu rememorarea orei de desen din ziua
precedentă, sursă de mare tristețe pentru copilă. Profesorul le
dăduse ca temă de lucru desenarea portretului colegului de bancă,
iar Andrei refuză să-și deseneze companioana roșcovană și asta o
mâhni foarte pe sărmana Lisa. Lacrimile i se rostogoleau pe obraji
chiar și astăzi, amintindu-și grozăvenia. Ba mai mult decât atât,
copila nu putu să nu se întrebe dacă desenase vreodată cineva
fetițe cu părul roșcat. Răsfoind o carte mare despre pictori, Lisa
zâmbi totuși la gândul acesta și începu să-și imagineze…
Incursiunea în lumea viselor Lisei ne revelează o serie de
întâlniri cu zece dintre cei mai mari pictori ai lumii: Leonardo da
Vinci, Vincent Van Gogh, Rafael, Pablo Picasso, Giuseppe
Arcimboldo, Kazimir Malevici, Pieter Bruegel, Sandro Botticelli,
Salvador Dalí și Gustav Klimt. Fetița nu călătorește programatic
sau cronologic, ci aleatoriu ori în funcție de preferințe și
cunoștințe, purtată fiind de aripile măiestrite de Leonardo da
Vinci. Coagulată la intersecția dintre album de artă/enciclopedie
și snoavă, narațiunea surprinde detalii eterogene despre viața și
personalitatea pictorilor sau despre geneza picturilor, translatând
în limbaj ludic și dialoguri accesibile o introducere în lumea
imaginilor artistice bidimensionale. De exemplu, întâlnindu-l pe
Picasso, aflăm un detaliu original despre tehnica sa picturală –
fără să-și dezlipească ochii de la tablou, acesta bea cafea, apoi
înmuia rapid pensula în ceașcă și începea iar să picteze. În
atelierul lui Malevici descoperim concepția sa artistică, în timp
ce popasul renascentist în lumea lui Botticelli ne dezvăluie faptul
că el a fost primul care a introdus mișcarea în tablouri. În plus,
vizita în universurile creative ale celor zece pictori
familiarizează auzul și privirea cu numele și reprezentarea vizuală
a câtorva opere celebre, permițând totodată lectorului să devină
critic amator și să observe specificul fiecărei creații și artist
în parte. Însă dincolo de miza cultural-pedagogică, peregrinarea
prin cele zece lumi pestrițe se configurează ca lecție
moralizatoare atât pentru Lisa, cât și pentru cititor. Intrând în
contact cu vremuri și mentalități diferite, protagonista a putut
observa mutația de perspectivă asupra realității, înțelegând astfel
că ciudățeniile dintr-o epocă pot trece drept banalitate în alta.
Părul roșcat, pistruii ori strungăreața pot deveni cu ușurință
elementul șic al societății de mâine.