Lisa si visele ei – Ivan Malcovych

Tagmei protagoniștilor roșcovani – lui Pippi Șosețica, lui Morcoveață sau Annei de la Green Gables – se alătură astăzi și Lisa. La fel de șăgalnică și de aventurieră, fetița este personajul principal al cărții „Lisa și visele ei”, scrisă de Ivan Malkovych și ilustrată de Eugenia Gapchinska. Pe eroină o cunoaștem odată cu rememorarea orei de desen din ziua precedentă, sursă de mare tristețe pentru copilă. Profesorul le dăduse ca temă de lucru desenarea portretului colegului de bancă, iar Andrei refuză să-și deseneze companioana roșcovană și asta o mâhni foarte pe sărmana Lisa. Lacrimile i se rostogoleau pe obraji chiar și astăzi, amintindu-și grozăvenia. Ba mai mult decât atât, copila nu putu să nu se întrebe dacă desenase vreodată cineva fetițe cu părul roșcat. Răsfoind o carte mare despre pictori, Lisa zâmbi totuși la gândul acesta și începu să-și imagineze… Incursiunea în lumea viselor Lisei ne revelează o serie de întâlniri cu zece dintre cei mai mari pictori ai lumii: Leonardo da Vinci, Vincent Van Gogh, Rafael, Pablo Picasso, Giuseppe Arcimboldo, Kazimir Malevici, Pieter Bruegel, Sandro Botticelli, Salvador Dalí și Gustav Klimt. Fetița nu călătorește programatic sau cronologic, ci aleatoriu ori în funcție de preferințe și cunoștințe, purtată fiind de aripile măiestrite de Leonardo da Vinci. Coagulată la intersecția dintre album de artă/enciclopedie și snoavă, narațiunea surprinde detalii eterogene despre viața și personalitatea pictorilor sau despre geneza picturilor, translatând în limbaj ludic și dialoguri accesibile o introducere în lumea imaginilor artistice bidimensionale. De exemplu, întâlnindu-l pe Picasso, aflăm un detaliu original despre tehnica sa picturală – fără să-și dezlipească ochii de la tablou, acesta bea cafea, apoi înmuia rapid pensula în ceașcă și începea iar să picteze. În atelierul lui Malevici descoperim concepția sa artistică, în timp ce popasul renascentist în lumea lui Botticelli ne dezvăluie faptul că el a fost primul care a introdus mișcarea în tablouri. În plus, vizita în universurile creative ale celor zece pictori familiarizează auzul și privirea cu numele și reprezentarea vizuală a câtorva opere celebre, permițând totodată lectorului să devină critic amator și să observe specificul fiecărei creații și artist în parte. Însă dincolo de miza cultural-pedagogică, peregrinarea prin cele zece lumi pestrițe se configurează ca lecție moralizatoare atât pentru Lisa, cât și pentru cititor. Intrând în contact cu vremuri și mentalități diferite, protagonista a putut observa mutația de perspectivă asupra realității, înțelegând astfel că ciudățeniile dintr-o epocă pot trece drept banalitate în alta. Părul roșcat, pistruii ori strungăreața pot deveni cu ușurință elementul șic al societății de mâine.