Ludovic al XV-lea si Curtea sa

Autor(i): Alexandre Dumas Editura: Cartea Romaneasca Intr-adevăr, Ludovic al XV-lea, deşi în vârstă de doar treizeci de ani, şi devorase o porţie zdravănă din plăcerile vieţii. Era sătul de vânătoare, de banchete, de jocuri de noroc, plictisindu-se în mijlocul acelei Curţi spirituale, elegante, senzuale, parfumate. Ludovic al XV-lea era trist şi începuse să vorbească despre moarte, de care totuşi se temea. Un singur lucru putea să-l reînsufleţească pe rege: o nouă iubită, căci de doamna de Mailly se săturase. Printre cele patru surori ale acestei doamne exista una care nu avea decât o singură dorinţă, cam ciudată, e adevărat, dar, mă rog, asta era dorinţa ei: să împartă favorurile regelui cu sora ei, pentru ca mai apoi, treptat, să pună stăpânire pe inima, apoi pe mintea lui, să-l dea jos de la putere pe primul său ministru şi să guverneze ea Franţa. Această soră, care nu era încă măritată, era domnişoara de Nesle; tocmai împlinise douăzeci şi trei de ani şi locuia la abaţia din Port-Royal. Şi culmea e că nici măcar nu era frumoasă...