Lumea de ieri. Amintirile unui european, Stefan Zweig

Evolutia Europei între 1895 si 1941, într-una din cele mai importante carti-document ale epocii noastre. „Lumea de ieri“ este Viena si Europa de dinaintea Primului Razboi Mondial: o lume sigura, stabila si armonioasa, unde libertatea de spirit domnea nestirbita. Lumea în care s-a nascut si a început sa scrie, cunoscând celebritatea, Stefan Zweig, în care el a calatorit, s-a îndragostit de cultura franceza, a legat mari prietenii intelectuale. Odata cu catastrofa din 1914, lumea aceasta dispare treptat: tronurile se prabusesc, ideile se tulbura, o întreaga civilizatie începe sa se scufunde, pentru ca, odata cu venirea lui Hitler la putere, sa fie înghitita de barbaria nazista.
Presarata cu întâmplari pitoresti si povesti dramatice, populata de personaje celebre ale timpului – Hugo von Hofmannsthal, Rilke, Emile Verhaeren, Romain Rolland, Rodin, Richard Strauss, Tolstoi, Gorki, Benedetto Croce, Bernard Shaw, H.G. Wells, Freud etc. –, plina de farmec si culoare, cartea lui Zweig exprima totodata sensul unei vieti, semnificatia unei misiuni de scriitor, a unui ideal intelectual. Un ideal care, cel putin pentru autor – acesta s-a sinucis în 1942, la scurta vreme dupa ce si-a încheiat cartea –, a devenit absurd în lumea cea noua, în lumea de azi.

„Când încerc sa gasesc o caracterizare succinta pentru anii dinaintea Primului Razboi Mondial, ani în care am devenit matur, mi se pare ca formula cea mai pregnanta ce li se poate aplica este aceea de vârsta de aur a statorniciei. În aproape milenara noastra monarhie austriaca, totul parea sa se sprijine pe temelii de granit, statul însusi fiind chezasia suprema a acestei trainicii. [...] Fiecare stia ce are si ce i se cuvine, ce este permis si ce nu. Toate îsi aveau o norma, o masura si o pondere precisa. [...] Se traia bine, se traia usor si fara griji în acea Viena de altadata. [...] Ura care contrapune o tara altei tari, un popor altui popor, un grup altui grup înca nu tâsnea zilnic din gazete, nu dezbina oamenii si natiunile; acel instinct de turma si de gloata înca nu devenise atât de monstruos cum e în viata publica de azi; libertatea de miscare a individului trecea drept o conditie fireasca a existentei, lucru ce abia se mai poate concepe astazi; toleranta nu era dispretuita cum e astazi, ca un semn de slabiciune si lipsa de fermitate, ci se afla la loc de cinste ca o forta etica.“ (Stefan ZWEIG) Titlu: Lumea de ieri, 
Subtitlu: Amintirile unui european, 
An aparitie: 2012, 
Edi?ie: I, 
Pagini: 472