Luminile capricornului

Autor(i): Ion Biberi Editura: Eminescu Capitolul I INTR-O SEARA, LA CASABLANCA

Li urmări cu privirea traiectoria luminoasă a unei rachete cu reflexe gălbui, lunecînd tăcută pe cerul spuzit de stele pălite, în lumina lunii. închise apoi ochii, păstrîndu-şi nemişcarea. Rămase astfel cîteva clipe destins, în odihnire, cu braţul sting rezemat de masă, cu întregul corp întors înspre intrarea grădinii. Faţa îşi păstră expresia neutră, nelăsînd iscodirilor nici un semn asupra frămîntărilor dinlăuntru. Numai degetele mîinii, sprijinite de masă, avură o uşoară tresărire.

Mab zîmbi şi-i cuprinse mîna moale, catifelată, în contrast ciudat cu vînjoşia corpului.

— Li, citesc în tine ca într-o carte... închisă ! Pentru toţi ceilalţi eşti o taină. Nu trădezi prin nimic cele ce se petrec în tine. Le oferi mereu privirii aceeaşi mască de bronz. Dar pentru mine trăieşti în adîncime şi freamăţi. Iată acum tremurul degetelor ţi-a mărturisit un gînd. Nu-l ştiu, dar bănuiesc că te-a întristat. Spune-mi, Li, la ce te-ai gîndit ?

— Ieri, în această clipă, aterizam cu aerobuzul pe terasa hotelului. Mab, am devenit mai bătrîni cu o zi !