Luna plina, de Antonio Mu?oz Molina

?Cineva poarta un secret, il hrane?te inauntrul sau de parca ar fi un animal care-l devoreaza, un cancer, celulele care se multiplica in intunericul complet din corp, in intunericul moale ?i umed, zguduit ritmic ca de o percu?ie profunda, o con?tiin?a pe care nimeni altcineva nu o cunoa?te ?i in care prolifereaza la fel ca ?esuturile canceroase amintirile obsesive, imaginile ascunse pe care nu le poate imparta?i cu nimeni, care nu-l vor parasi niciodata, care-l izoleaza de restul oamenilor. In amintirea ?i in privirea cuiva se afla acum imaginile de ne?ters ale crimei, o privire care se indreapta, chiar in acest moment, catre un loc din ora?, fireasca, senina, poate, ca privirea unui oarecare.? (Antonio Mu?oz Molina, Luna plina) ?Luna plina [?] ar putea fi doar thrillerul balzacian al unui ora? ce colcaie de vie?i marunte, indiferente, patetice ?i trancanitoare, surprinse fara menajamente, in cele mai mici amanunte. Dar Mu?oz Molina nu agreeaza jumata?ile de masura sau bunele maniere. Ceea ce el dore?te este sa scormoneasca in tenebrele sufletului, sa extirpe maruntaiele fiecaruia din personajele sale: vanzatorul de pe?te, inspectorul, dar ?i inva?atoarea, medicul legist sau preotul iezuit. Cine este vinovat? ?i de ce? Cui ii este ru?ine, ?i pana cand? Sa fie oare pe lume un om fara remu?cari, un om care sa nu pastreze un secret mizerabil sau atroce sau meschin sau pueril, in acest ora? nenorocit? Sa fie oare dorin?a doar patetica? In jurul acestor intrebari inoculate neincetat sub inveli?ul romanului, autorul construie?te povestea ?i fraza sa toren?iala, uneori cruda, alteori pudica.? (Catherine Argand, L?Express)