Luptatorii virtuali - Bogdan Cătălin MEREUŢĂ

LUPTATORII VIRTUALI

Fragment din volum:

Toamna este o prinţesă plină de avuţii şi bogăţii împărăteşti, dar cu sufletul negru, năpădit de planşetele cerului şi moartea frunzelor. Într-o astfel de zi, într-un colţ al unui vechi orăşel, un băiat numit Cătălin, de numai doisprezece ani, priveşte pe geam ploaia, îngrozit de ideea că peste două ore trebuie să meargă la şcoală. ,,Este o privelişte foarte plăcută, contemplată dintr-un locşor cald cum ar fi propria locuinţă" gândi băiatul. Aşteptă până se opri ploaia şi porni. Drumul spre şcoală nu era chiar atât de plăcut ca şi priveliştea. Era răcoare, frunzele erau ude şi alunecoase iar din copaci încă mai cădeau stropi mari de apă. Începu să alerge, ştiind sigur că va întârzia, dar cu speranţa că nu prea mult. În graba lui călcă pe ceva solid, pe care alunecă şi căzu că o păpuşă scăpată din mâinile unui păpuşar. — Nu se poate! Acum în mod sigur nu o să ajung înainte ca profesoara să-şi înceapă ora. Şi mi-am mai şi udat geaca cea nouă. Este leoarcă! Băiatul şi-o scoase de pe el. Era ud până la piele. El căută ciudatul obiect care i-a cauzat impactul cu solul.