Mai liber ca oricand. Parintele Anton Demeter, Francisca Baltaceanu , Monica Brosteanu

Cuvant‑inainte de Damian Gheorghe Patrascu

„Mai mult decat emotionant este capitolul referitor la inchisorile prin care a trecut parintele si de unde a iesit paralizat. Si-a asumat acolo rolul de a pastra speranta in sufletele oamenilor. Nu-s mai putin emotionante nici paginile care reconstituie viata de dupa eliberare si mucenicia parintelui in parohii din Moldova, osardia lui in munca pastorala, devotamentul si daruirea pentru toti oamenii necajiti, care-l cautau ca pe un intercesor de maxima eficienta. Sunt multe marturii care atesta ca rugaciunile si sfaturile parintelui chiar au avut efecte impresionante, de la vindecari la alte repercusiuni benefice. Oamenii l-au considerat un sfant inca de pe cand era in viata. Iar cartea de fata ii reconstituie amanuntit, cu o documentare cvasiexhaustiva, viata de mucenic si martir.” (Al. Cistelecan)

„Rasfoind paginile acestei carti, vom gasi viata si moartea Slujitorului lui Dumnezeu Anton Demeter, preot si frate franciscan, apartinand Provinciei «Sf. Iosif, sotul Preasfintei Fecioare Maria» a Fratilor Minori Conventuali, asa cum a fost traita ea si asa cum a fost perceputa de toti care au calcat nu numai pragul locuintei sale, ci si pe acela al inimii si al sufletului sau – si acestia sunt multi, de orice varsta, conditie sociala si confesiune… Asezat ca un rege pe crucea caruciorului de invalizi, raspandea de acolo cu toata fiinta lui Vestea cea Buna a lui Dumnezeu, slujind cu timp si fara timp, noapte si zi, caci multimile erau insetate de Dumnezeu si nu‑l lasau in pace nici macar sa‑si traga sufletul.” (Damian Gheorghe Patrascu)

„Eu stiu pentru ce veneau oamenii la parintele: pentru ca el avea mereu un cuvant de incurajare pentru fiecare, le asculta necazurile si nu era absent la ceea ce ii povesteau oamenii. Multi aveau aceasta incredere ca, mergand la parintele, vorbind cu el, cerand rugaciuni si oferind o liturghie, aveau sa primeasca ajutor de la Dumnezeu. Avea acest dar.” (Petru Blaj, marturie din dosarul de beatificare)