Mandibula lui Cain

În 1934, rebusistul ziarului The Observer, Edward Powys Mathers (cunoscut și ca Torquemada), a publicat romanul Mandibula lui Cain, titlul fiind o trimitere la prima crimă cunoscută, care era în același timp o poveste polițistă și una dintre cele mai dificile enigme literare scrise vreodată.

Paginile au fost tipărite într-o ordine complet aleatorie, dar este posibil – folosindu-te de logică și citind cu atenție cartea – să le pui în ordinea corectă, astfel încât să descoperi cele șase victime și criminalii lor. Există peste 30 de milioane de combinații posibile, însă doar una este corectă.

Doar patru persoane au reușit să rezolve misterul din Mandibula lui Cain. Crezi că poți să te alături acestui grup select? Atenție: acest puzzle literar este incredibil de dificil și nu este recomandat celor slabi de înger.

Romanul a unit oameni din toată lumea într-o căutare obsesivă a răspunsului corect, creând comunități online, convingându-i pe mulți să-și transforme casele în birouri de detectivi. -- Washington Post

Cuvinte precum «provocator», «epuizant» și «uluitor» nu sunt suficiente pentru a descrie experiența lecturii Mandibulei lui Cain. Este o provocare mentală fără egal, dar procesul în sine, pentru mine, a fost întotdeauna stimulant. -- Chris Chan, The Strand Magazine

EDWARD POWYS MATHERS (1892–1939) a fost traducător, poet și rebusist englez, pionierul cuvintelor încrucișate criptice în Marea Britanie. Printre cele mai cunoscute traduceri ale sale se numără traducerea în limba engleză a poveștilor din O mie și una de nopți. Sub pseudonimul Torquemada, pe care l-a folosit fiindcă era la fel de dur cu cititorii lui precum marele inchizitor spaniol Tomás de Torquemada, a publicat rebusuri în The Observer din 1926 până la moartea sa. John Dickson Carr, autor american de romane polițiste, spunea despre acesta că: „nu există om care să dețină o cunoaștere mai amplă asupra literaturii de senzație. Torquemada de la The Observer citește tot ce se scrie... și cunoaște tot ce s-a scris deja. Nu uită niciodată nimic din ce citește“.