Mantuitorul Dunei, Frank Herbert - Editura Nemira

Mantuitorul Dunei este volumul al II-lea din seria Dune Descopera seria Dune. • Autor distins cu Premiul Nebula pentru literatura Fremenii si-au gasit Mesia. Prorocirile s-au adeverit. Au devenit stapanii planetei lor, ba chiar ai intregului Univers, iar Paul Atreides a devenit legendarul Muad’Dib. Cu mai multa putere decat orice alta fiinta din univers, venerat ca un zeu de fanaticii fremeni, acesta se confrunta, insa, cu masinatiunile politice ale celorlalte puteri din imperiu. Paul se lupta si cu indoielile oricarei figuri mesianice: poate el sa aduca, intr-adevar, mantuirea si daca da, nu cumva insasi umanitatea lui ii sta in cale? Genial! Este tot ce a fost Dune, si poate putin mai mult. - Galaxy Magazine Orice opera fantasy reflecta spatiul si timpul cand a fost scrisa. Dune este un fantasy emblematic pentru epoca moderna: discuta probleme de mediu, potentialul speciei umane, stadiile constiintei si revolutia regiunilor in dezvoltare fata de imperialism. Toate compunand o viziune unica despre transformarile personale si cosmice. - The Guardian Fragment din cartea "Dune. Volumul 2: Mantuitorul Dunei" de Frank Herbert: "Alia isi dadea seama ca aceasta sedinta a Consiliului Imperial avea sa fie dificila. Cateva amanunte ii dezvaluiau acumularea de forte: modul in care Irulan evita s-o priveasca pe Chani, gesturile nervoase ale lui Stilgar, care nu contenea sa-si rasfoiasca documentele, privirile sumbre pe care Paul i le arunca lui Korba, Qizara-ul. Alia se asezase la capatul mesei aurii de consiliu, de unde putea observa balconul invaluit in lumina prafoasa a dupa-amiezii. Korba, care dialoga cu Paul si se intrerupsese la sosirea ei, relua: - Ceea ce vreau sa spun, Domnia Ta, este ca zeii nu mai sunt la fel de numerosi cum erau odinioara. Alia izbucni in ras. Isi dadu capul pe spate si gluga neagra a abalei luneca, dezvaluindu-i chipul. Sub parul de culoarea bronzului, avea o fata ovala, cu nasul mic si gura generoasa, cu ochi complet albastri, lipsiti de alb. Obrajii lui Korba devenira aproape la fel de portocalii ca mantia pe care-o purta. O fulgera cu privirea pe Alia. Scund si chel, semana in aceasta clipa cu un pitic furios. - Stii ce se spune despre fratele tau? intreba el. - Stiu ce se spune despre Qizaratul vostru, replica ea. Ca n-aveti nimic divin, ca nu sunteti decat spionii unui zeu. Korba ii arunca o privire lui Paul, cautand ajutor. - Suntem trimisii lui Muad'Dib, care trebuie sa stie adevarul poporului Sau pentru ca poporul sa stie adevarul Sau, spuse el. - Spioni, repeta Alia. Korba tacu, strangand din buze. Paul isi privi sora si se intreba ce motiv avea sa-l provoace astfel pe Panegirist. Brusc, isi dadu seama ca Alia devenise femeie, ca nu mai pastra decat o urma de adolescenta, atat cat sa-i sublinieze frumusetea. Il surprinse ca nu remarcase asta pana acum. Sora lui avea cincisprezece ani, curand saisprezece... O Cucernica Maica fara experienta materna, o preoteasa virgina, temuta si venerata de masele superstitioase... Alia a Cutitului. - Nu e nici locul, nici momentul pentru a asculta frivolitatile tale, interveni Irulan. Paul nu-i acorda nicio atentie si-i facu semn lui Korba. - Piata e plina de pelerini. Du-te si cheama-i la rugaciune. - Dar ei Te asteapta pe Tine, Domnia Ta, protesta Korba. - Atunci, pune-ti turbanul! De la distanta asta, nu vor face deosebirea. Irulan isi stapani iritarea, privindu-l pe Korba care se ridica si parasea incaperea. Ii veni dintr-odata gandul nelinistitor ca, Edric nu era in stare sa ascunda de Alia actiunile ei. In fond, ce stim noi despre ea? se intreba. Chani, cu mainile inclestate in poala, il privi pe Stilgar, unchiul ei, aflat de cealalta parte a mesei. Stilgar era Ministrul de Stat al lui Paul. Oare vechiul Naib fremen regreta vreodata traiul mult mai simplu pe care-l dusese in sietchul sau din desert? se intreba ea. Parul lui negru incepuse deja sa incarunteasca, dar ochii, sub sprancenele stufoase, ramasesera la fel de patrunzatori. Privirea lor pastra ceva din viata salbatica a Dunei."