Manuscrisul poeziei parodice Cronica mea, de Alexandru Hodos, semnata de acesta cu pseudonimul literar Yorick

<p><p>D 6. 2 foi scrise pe prima pagina si semnate Yorick, pseudonimul literar al scriitorului Alexandru Hodos, conform lui Mihail Straje, in Dictionarul de pseudonime, 2 imagini cu cartea si respectiv pagina in care este mentionat autorul poeziei, fiind postate in anunt. Alexandru Hodoș (n. 20 iunie 1893, București - d. 16 decembrie 1967 ), a fost un ziarist radio și al presei scrise, director al publicațiilor Renașterea Română, Țara Noastră , Biruința, Linia Dreaptă , scriitor, traducător și om politic român de extrema dreaptă, subsecretar de stat în Guvernul Goga-Cuza (29 decembrie 1937 - 10 februarie 1938). Alexandru Hodoș a fost fiul scriitorului Alexandru I. Hodoș (cunoscut sub pseudonimul Ion Gorun) și al Constanței Hodoș, scriitoare. A debutat în publicistică la revista Minerva din Sibiu (1915), după război publicând la Renașterea Română, din același oraș. În perioada 1922 - 1938 a fost cu intermitență, alături de Ilarie Chendi și Octavian Goga, unul din directorii revistei cu apariție săptămânală Țara Noastră. În perioada 1922 - 1931 a folosit nu mai puțin de 260 de pseudonime pentru a-și semna articolele publicate în această revistă, ceea ce constituie un record neegalat în publicistica românească. În noiembrie 1926, este numit de către Vasile Goldiș director al Teatrului Național din București.[6] A fost membru al Partidului Național Creștin și deputat de Someș, fiind unul din apropiații lui Goga. Este numit, în 1936, director adjunct de programe la Radiodifuziune, iar între 1938 - 1940 este director al Societății de Radio-Difuziune. A făcut parte din Guvernul Goga-Cuza (29 decembrie 1937 - 10 februarie 1938) ca subsecretar de stat la Președinția Consiliului de Miniștri, perioadă în care a suspendat apariția ziarelor cu orientare de stânga Adevărul, Dimineața și Lupta. În 1942 a fost numit atașat de presă la Berlin. După război, în 1945, a fost arestat și judecat în așa-numitul „lot al ziariștilor”, alături, între alții, de Stelian Popescu, Radu Gyr și Pamfil Șeicaru, fiind acuzat că a făcut apologia Germaniei și a războiului antisovietic. A fost condamnat de Tribunalul Poporului, pe 1 iunie 1945, la „20 de ani detențiune rea și 10 ani degradațiune civică, cu confiscarea averii”. A fost închis la Aiud, Dumbrăveni, Jilava, Craiova, Poarta Albă și Gherla.</p></p>