Masonerie: Nicolai Fr., ORDINUL TEMPLIERILOR, I-II, Berlin si Stettin, 1782

Friedrich Nicolai,
Versuch über die Beschuldigungen Tempelherrenorden,
I-II, Berlin und Stettin, 1782

( Ordinul Templierilor, cu misterele acestora
și o Anexă despre apariția Societății Francmasonilor )

[Lei 2000]

Christoph Friedrich Nicolai (1733 -1811) a fost un scriitor și editor german, exponent de frunte al Iluminismului protestant; activând la Berlin, a fost prieten cu Lessing, Carl Friedrich Zelter și Moses Mendelssohn, un adversar al lui Kant și Fichte. A scris și tipărit un număr important de lucrări. Nicolai a fost francmason, în 1783 a devenit membru al Ordinului Iluminaților, în  1785 a fost numit „Regent” și „Prefect” al Berlinului, în 1781 a devenit membru extern al Academiei germane de științe.
Majoritatea scrierilor sale au cunoscut o largă răspândire în viața culturală a epocii Luminilor.
De un real interes s-a bucurat și cartea alăturată, despre Ordinul Templierilor, apărută în anul 1782. Sărmanii soldați ai lui Hristos și ai Templului lui Solomon, cunoscuți mai ales sub numele de cavalerii templieri sau Ordinul Templului, a fost unul dintre cele mai cunoscute ordine călugărești militare (catolice) creștine. A luat naștere la inițiativa francezului Hugo de Payens în anul 1119 în Ierusalim, ca o organizație militar-
călugărească, cu scopul declarat de a apăra pe peregrinii (călători) creștini în Țara Sfântă.
Recunoscut oficial de Biserica catolică, prin acceptarea de către papa Inocențiu al II-lea în 1139 a formei lui de organizare, Ordinul a crescut repede ca număr de membri și putere; cuprindea călugări militari războinici, călugări capelani și călugări de serviciu (slujitori). Cavalerii templieri puteau fi recunoscuți la îmbrăcăminte, după o mantie albă cu o cruce roșie, distinctivă, și erau printre cei mai bine echipați, antrenați și disciplinați războinici din perioada cruciadelor. Membrii Ordinului care nu erau războinici au creat o puternică infrastructură economică în întreaga creștinătate, introducând pentru prima oară proceduri financiare care au reprezentat începutul sistemului bancar, și au construit numeroase fortificații în Europa și Țara Sfântă.
Succesul templierilor era strâns legat de succesul cruciadelor, ei fiind sprijiniți de Biserica catolică. Când Țara Sfântă a fost pierdută, iar călugării militari templieri au suferit înfrângeri zdrobitoare, sprijinul pentru existența ordinului s-a stins. Zvonurile despre ceremoniile inițiatice secrete ale lor au creat neîncredere, iar regele Filip al IV-lea al Franței, puternic îndatorat ordinului, a început să facă presiuni asupra papei Clement al V-lea. În octombrie 1307, regele Filip a arestat majoritatea membrilor Ordinului, inclusiv pe Marele Maestru Jacques de Molay, și, după ce le-a obținut mărturisirile prin tortură, i-a ars pe rug. În 1312, papa Clement, sub presiune din partea regelui Filip, a dizolvat cu forța întregul ordin. Dispariția bruscă a unei componente importante din societatea europeană a acelor timpuri a dat naștere la speculații și legende, care trezesc și astăzi interes.
Interesante sunt în cartea lui Nicolai planșele cu simboluri masonice, plasate la începutul celor două volume, precum și anexa de interes documentar privind Societatea Francmasonilor.
Exemplar complet, în legătură de epocă.


Referințe bibliografice:
Rainer Falk, Alexander Košenina, Friedrich Nicolai & the Berlin Enlightenment, Hanovra 2008;  Christopher Spehr, Iluminismul și ecumenismul. Încercări de reuniune între catolici și protestanți din țările de limbă germană la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Tübingen; Pamela Selwyn, Viața de zi cu zi în comerțul german cu carte. Friedrich Nicolai în calitate de librar și editor în epoca iluminismului 1750–1810, Pennsylvania University Press, 2000; Horst Möller,Iluminismul în Prusia. Editorul, publicistul și istoricul Friedrich Nicolai, Berlin, 1974.