Michel ( Mihail ) Steriade, La poesie pas a pas, choix de poemes, 1923 - 1983

116 pagini, publicata in editura autorului, Soveja, la Bruxelles, in 1983. Născut la Focsani, acum o sutã de ani (12 aprilie 1904), Mihail Steriade, supranumit ambasador al culturii si literaturii române în Occident, s-a stins din viatã în iulie 1994, departe de tarã, la Louvain (Belgia), unde a trãit peste patru decenii. Dupã terminarea claselor primare, la Scoala de Bãieti Nr. 1 din Focsani, urmeazã Liceul Unirea din Orasul de pe Milcov, în aceeasi promotie cu Virgil Huzum si Ion Diaconescu, avându-l profesor de literaturã pe eruditul I. M. Rascu, ce organizase cu elevii sãi o societate literarã de lecturã si creatie Grigore Alexandrescu. În 1923, debuteazã cu placheta de versuri Pajistile sufletului. În acelasi an devine studentul criticului si teoreticianului literar Mihail Dragomirescu, fiind ales din primul an membru în Comitetul de conducere al Institutului de Literaturã. În perioada studiilor universitare publicã volumele :Vremelnicii Vremelnicii (1924), Meduza (1925), Rumeurs sans Aurores Rumeurs sans Aurores (un prim volum în francezã care apare la Focsani în 1926), Ceramica Ceramica (1928). Dupã dobândirea licenþei în litere si filosofie (magna cum laude), în 1929 e recomandat de Universitatea din Bucuresti pentru a urma doctoratul în Statele Unite, dar renuntã în favoarea lui Petru Comarnescu. Pleacã însã în Franta cu gândul de a-si lua doctoratul la Sorbona, unde frecventeazã cursurile lui Mario Roques si ale lui Paul Hazard. Planul îi esueazã, dar publicã în 1930 primul sãu volum în strãinãtate: Sojeva ou le retour du coeur. Astfel începe el vasta actiune de popularizare a literaturii si culturii române, dincolo de fruntariile tãrii. Urmãtoarele plachete îi apar în 1941 – Aux Ordres du Destin Aux Ordres du Destin si Clamondé. Duce o viaþã zbuciumatã, dar continuã sã scrie si, în 1945, publicã volumul Laeange à Marie. În timpul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial, ia parte, ca voluntar, la Rezistenta francezã, fapt pentru care, în 1947, i se acordã din oficiu cetãtenia tãrii pe care o apãrase. Dupã mai multe peregrinãri prin Franta, Anglia si Irlanda (peste tot fãcându-si cunoscutã tara de origine), începând cu anul 1954 se stabileste în Belgia, devenind exponentul graiului românesc în tãrile francofone din vest. În 1966, fondeazã o editurã proprie – Soveja – unde tipãreste volumul Destin roumain, voix universelle: Michel Destin roumain, voix universelle: Michel Eminesco, cuprinzând si traduceri în francezã din opera poetului. În 1967, la Bruxelles, a fondat si a condus Institutul de Limba si Literatura Românã Mihai Eminescu, Asociatia Mondialã a Prietenilor lui Mihai Eminescu (1969), Centrul Cultural Românesc (1975). A revenit în patria natalã de-abia în 1968, la invitatia Uniunii Scriitorilor din România. Este primit sãrbãtoreste si omagiat de toate ziarele si revistele mai importante. Mihail (Michel) Steriade a editat, în Belgia, un Jurnal al poetilor români (decembrie, 1967), unde au publicat de la debutanti pânã la marii creatori în viaþã. Poemele au fost strânse, apoi, de autor, într-o Anthologie inachevée de la poésie roumaine, Edition Soveja – 3000 Louvain.