Mihail - Panait Istrati

Mihail a iesit, asa cum a fost. Dintre toate cartile mele, imi este cea mai draga. La ultima pagina, am izbucnit in plans, incredintat ca se va gasi maine, circuland, in mijlocul unei lumi unde nu va fi intampinat de o suta de cititori care sa-l iubeasca.
Eu stiu, astazi, ce cere lumea de la un «romancier»: in niciun caz carti ca Mihail! Am dedicat-o sufletului aceluia care ma va ierta ca am vorbit despre el in public.
Ah! cat de usor mi-ar fi fost sa fac un roman «emotionant». Cred ca am facut dovada, ca inca ma tin curelele… Nu! Nici nu mi-a trecut prin gand s-o fac. M-am supus unui ordin launtric, pur si simplu.
Si totusi, ce trist e pentru noi ca ne aflam de-a valma printre meseriasii condeiului. Lucrand aici, m-am gandit mult la dumneata! […] Nu, nu! canalia de viata nu merita lacrimile noastre. […]
Uneori ma sperii cu calmul dumitale, asemanator celui care l-a ucis pe Mihail, desi era ritmul vietii sale.