Mircea Saucan , Funeralii la Bucuresti , Minimum , Tel Aviv , 2000 , autograf

80 pagini , hartie de calitate , autograf consistent , editia 1 .Mircea Săucan (n. 5 aprilie 1928, Paris, Franța - d. 13 aprilie 2003, Nazaret Illit, Israel) a fost un regizor și scriitor român. A emigrat în Israel în anul 1987. Născut la Paris dintr-un tată român (Alexandru Săucan) și o mamă evreică (Tereza Solomon), familia s-a mutat inițial în Praga, unde părinții s-au căsătorit oficial, pentru ca ulterior să se stabilească în România la Carei din 1934 . În urma Dictatului de la Viena, familia se refugiază între 1940 - 1944 la Sibiu și Sighișoara .Între 1948 - 1952 a studiat regia la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova, unul dintre profesori (pentru scurt timp) fiindu-i chiar marele Eisenstein . Căsătorit din 1959 cu Suzana (Juja) Roth, cu care are un băiat, Emil (n. 1961) . Inițial sincer pro-comunist, devine rapid un indezirabil prin calitatea artistică și problematica non conformistă a filmelor și a prozei sale . Se pare că a făcut figurație în megalomano-producția stalinistă Padenie Berlina (r. Mihael Ediserovici Ciaureli, 1949). Se hotărăște să emigreze în 1987 după 7 ani de șomaj impus și odată cu dispariția ambilor părinți . Filmografie (regizor): Sărbătoarea alegerilor (1952); Pe drumul libertății (1954); Reportaj de pe Marea Neagră (1956); Casa de pe strada noastră (1957) - mediumetraj documentar; Pagini de vitejie (1959) - documentar; Când primăvara e fierbinte (1960) - lungmetraj; Țărmul n-are sfârșit (1962) - lungmetraj; Meandre (1966) - lungmetraj; Alerta (1967) - mediumetraj documentar; 100 de lei (1973) - lungmetraj; Ziduri și mâini (1974) - documentar (premiul A.C.I.N.); Un sul de ceară (1975) - documentar; Impresii din copilărie (1977) - documentar; Eroul de la Prahova (1977); O boală vindecabilă (1978); Viitorul începe ieri - Ștafeta (1980) - documentar (premiul A.C.I.N.); Sub poalele Taborului (1993); Le retour (1994) - scurtmetraj produs de Ministerul Francez de Externe; Filmografie (scenarist); Casa de pe strada noastră (1957); Când primăvara e fierbinte (1960); Țărmul n-are sfârșit (1962); Ziduri și mâini (1974); Un sul de ceară (1975); Impresii din copilărie (1977); Le retour (1994); Opera literară: Camera copiilor, București, 1969; Manuscrisul de la Ciumați, Tel Aviv, 1989; Izidor Mânecuță: cioburi, Tel Aviv, 1990; ediția (Isidore), traducere de Monica Costandache, Paris, 1994; David rege, București, 1991; Parastasul, București, 1994; Funerailles a Bucarest, traducere de Sanda Peri și Monica Costandache, Tel Aviv, 2000.